Cuibul de pitulice supraviețuiește grozav de bine, părinții harnici ignoră ploaia și vântul.
Am citit că aceste păsări sunt migratoare, vin din nordul continentului. Are asta vreo legătură și cu oamenii de acolo?
Pitulice |
“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
Frumos îi spune pe nume ăstei păsări, cred că e ceva vreme de când nu l-am mai întâlnit pe vreundeva. Îmi sună aşa, ca un cuvânt copilăros, mă duce cu gândul la "pitulat".
RăspundețiȘtergereAşadar, s-au culcuşit pe-acolo, pe la casa ta? Se pare că acolo şi-a făcut şi liniştea cuib, are şi liniştea rostul ei.
Am pus și eu mâna să ajut la cuibul lor. Este exact deasupra ușii bucătăriei ce dă în curte -liniște? doar dimineața devreme, în rest circulație.
RăspundețiȘtergereSunt patru sau cinci pui, se observă bine deasupra meterezelor din fire de iarbă uscată, rămurele și mușchi vegetal.
Amândoi părinții vin în ture, uneori, mai rar, amândoi deodată.