Patru bucăți, două cu ciocurile spre dreapta- în prim-plan, două cu ciocurile spre stânga, la stânga mai tupilați în spate.
Pitulicile stau bine, și n-am crezut că astăzi vor zbura din cuibul lor. Uneori nu realizăm că timpul nu se oprește niciodată.
Una dintre pitulici a mai venit după-masa pentru a privi la cuibul gol, puiul avea angoasa părăsirii locului natal. Penele și mai ales coada n-au atins încă proiectul final. Lumea lor pare mare, mai ales de acolo de sus, din cer. În final, un rămas bun contează cel mai mult.
Poate că mâine mă voi urca pe-o scară pentru a vedea cuibul gol.
Astăzi, spre seară, la o distanță apreciabilă de cuib am tras o masă și-am băut o bere, eram atent să le văd sosirea. Tot ciripitul lor de noapte-bună era plimbat printre pomii mei sau ai vecinului, astăzi, pentru prima dată, puii de pitulice dorm cu mama și cu tatăl lor. În cuib o perioadă a stat pitulicea, apoi nu a mai încăput. Bărbătușul nu a dormit niciodată în cuib. Auzeam numai cum dimineața, pitulicea îl chema.
Şi cuibul va rămâne locul în care nu se vor mai întoarce niciodată? Grămadă de stări cred că ai avut în toată vremea asta, de când şi-au început timpul static, cel la al cărui capăt au ajuns.
RăspundețiȘtergereSă laşi cuibul acolo, pentru alte păsări, vreodată.
Cuibul devine muzeu.
RăspundețiȘtergereCând vom avea chiar artiști invitați, cantautori sau interpreți, mâncarea va fi gratis.