Biblioteca II

Biblioteca lui Hadrian, Agora, Athina, Grecia

Oarecum intimidat, împăratul refuză în ziua aceea orice audiențe. Retras în auditorium, împăratul comandă muzică. Imediat cineva veni din întuneric și mișcă ceva lumină, atunci se auzi un zgomot firav, apoi chiar vibră ceva, se auzi o instrumentație fină; era Roger Waters cu albumul lui „The pros and cons of hitchhiking”.

„Să-l omor pe bibliotecar, să nu-l omor?!”, gândea încet împăratul.
Gândurile lui o luară razna apoi și se îngrămădiră, asemeni unei pitulice, într-un cuib sădit exact sub maximul arcadei unui pod de piatră. Simți presiunea. Pe pod treceau legiunile obosite. Războiul în estul imperiul dura de ceva vreme.

„De fapt bibliotecarul m-a făcut prost.”
„Că ce carte trebuie citită prima, și care mai încolo, apoi ultima...”
„Să înțeleg lumea, oare lumea mă înțelege?!”
„Mitul acela prost înțeles cu principele umanist, cu cel ce împărțea dreptatea asemeni ploii de vară ... este o minciună.”

„Să-l omor pe bibliotecar, să nu-l omor?!”, gândea încet împăratul.
„Astăzi grațiez pe toată lumea.”
„Nu-l omor pe bibliotecar!”
Se ridică și cutreieră biblioteca cuprinsă de întuneric, noaptea-și făcea loc pretutindeni, dar mai era loc de lumină. Mai era loc și de muzică.
„Cum să fac cu Imperiul, cu Europa?”
„Să o iau din nou din Apus spre Răsărit, sau invers, să merg din Sud spre Nord?”

Printr-un tunel subteran ajunse în Agoranomeion, pe o masă de gresie găsi o carte, citi titlul; Epopeea lui Ghilgameș. O luă ca pe o piatră.

Peste câteva ore știa ce să facă. În Bibliotecă, pe masa mare de marmură îl găsi pe Homer, apoi pe Herodot...
În zilele ce au trecut de la inaugurarea Marii Biblioteci, împăratul a fost invizibil; nimeni nu-l văzu.
Peste alte câteva zile îl chemă pe bibliotecar.
„Trebuie să-ți mărturisesc că ai avut dreptate!”
„Dar citindu-l pe Herodot, așa cum pot eu, l-am înțeles mai bine știind versurile vulgare ale lui Horațiu sau Ovidiu!”
„Se poate și invers, să ajungem la origini, citindu-i pe contemporani; cine poate...”