Biblioteca

http://www.1st-art-gallery.com/Giovanni-Battista-Piranesi/Allegorical-Frontispiece-Of-Rome-And-Its-History,-From-%27le-Antichita-Romane-De-G.B.-Piranesi-1756,-Published-In-Paris,-1835.html

Împăratul pregăti cu luare aminte toate planurile noii sale biblioteci. Somptuozitatea construcției trebuia să pună în umbră tot ceea ce se construise până atunci; Marea Bibliotecă, leagănul civilizației.
În câțiva ani totul putea fi gata. Dar împăratul muri la frontierele imperiului în luptă cu barbarii de la soare-răsare și fiul său ce veni la putere tărăgănă cât de mult putu construcția Marii Biblioteci, banii folosindu-i pe mari petreceri imperiale.

Când în sfârșit Marea Bibliotecă era gata, noul împărat invită la una din petrecerile sale și pe bibliotecarul ce va răspunde de tot patrimoniul ce va fi instalat în construcția nouă.
„Vreau să arăt lumii ce-am făcut eu! Vreau să aranjezi cât se poate de repede toate manuscrisele, toate scrierile și desenele pe care le avem în Marea Bibliotecă...”

Și într-adevăr, totul se termină repede.
Când împăratul își făcu timp și vizită Marea Bibliotecă, constată că în Marea Sală erau doar câteva cărți, toate rafturile și toate dulapurile fiind goale. Pe o masă de marmură albă, nu prea mare, nu prea mică, stăteau doar câteva cărți. Neînțelegând nimic și nedorind să se facă de rușine datorită neștiinței lui, împăratul traversă cu pași repezi intrând în următoarea sală.

Din sala în care tocmai pătrunse împăratul, se deschideau, asemeni petalelor unei margarete, scări ce urcau în spirale largi spre etajele superioare. Dar și în sala aceasta, văzu iar câteva cărți în fiecare așezământ mural, lateral, care ar fi trebuit să cuprindă sute, zece mii poate în total.

Urcă mai sus în tăcere, alaiul din urma sa nici nu mai îndrăznea să-l urmeze. În schimb bătrânul bibliotecar, da. Mai sus întâlni chiar aproape zece cărți într-o nișă, iar sus de tot putea număra, în toate sălițele câteva sute.

Împăratul se întoarse, privi în stânga, în dreapta, și-l văzu doar pe bibliotecar;
„Restul, unde sunt !?”
„La subsol mărite împărat...”
„Explică-mi de ce nu înțeleg nimic!”
„Mărite împărat, în prima sală, ați văzut cărțile de căpătâi, primele cărți ale umanității noastre. Cele ce cuprind de fapt totul. Apoi, în cealaltă sală, ați văzut cărțile care au împrumutat idei din primele și care le-au dezvoltat minunat; și acestea merită citite.”

„Și mai sus?”
„Mai sus sunt cărțile care au reușit să se desfășoare datorită precedentelor, sărind de la o ideea la alta, reușind totuși să exprime ceva natural și folositor.”

„Bine, bine, restul de ce sunt la subsol?”
„Pentru că cel ce le va citi pe acestea -primele, sigur înțelegându-le le va căuta și pe celelalte, neînțelegându-le nu va avea nevoie de celelalte.”