 |
| Akropolis, Athina, 2012 |
Sunt umbre care merg, coloane care privesc, chipuri ferite de ochelari de soare, un sol tern de gris și-un cer albastru marin și peste toate o umbrelă verde. Deasupra ei, un chip.
luni, 9 decembrie 2013
Anturajul culorii
Sunt umbre care merg, coloane care privesc, chipuri ferite de ochelari de soare, un sol tern de gris și-un cer albastru marin și peste toate o umbrelă verde. Deasupra ei, un chip.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Fata cu umbrela este interesanta, sugestiva pentru un tablou-portret, epoca manierista. O urmareai?
RăspundețiȘtergereCe avem sub umbrelă?
RăspundețiȘtergereCe se poartă?
Am un dispozitiv cerebral care-mi permite să dau flash-uri la zece secunde, dacă am aparatul de fotografiat atunci, sigur voi reuși cele mai bune fotografii. De obicei nu urmăresc pe nimeni. Când o fac iese rău, de aceea evit. :)
Bun dispozitiv. Pare o doamna-fluture, varianta caucaziana. Esti si tu in fotografie sau doar umbra ta?
RăspundețiȘtergereDoar umbra, suntem în sezon!
RăspundețiȘtergereCare este umbra ta? Dupa expresia fetei celor din foto se pare ca nimeni nu l-a recunoscut pe noul ulyse . doamna-fluture pare trista sau dezamagita. Sper ca nu din cauza lui ulyse.
RăspundețiȘtergereEu îţi doresc să rămâi mereu prins înăuntrul unor forme care mereu să te facă să trăieşti geometria luminii. Cu voluptate şi sensibilităţi asociative.
RăspundețiȘtergereDaca stiam ca astepti laude si miracole atunci iti trimiteam si eu mai multe. Scaunele, serie extinsa, compozitie originala, ne invita la film....Vii?
RăspundețiȘtergereAstept scrisoarea ta catremos craciun:) Ma tot uit in fiecare zi:))
RăspundețiȘtergeredragă zeiță aborigenă,
RăspundețiȘtergerenu cutez să-ți tai orizontul și nici să prind a ta cădere,
nu cutez să prididesc a ta salvare,
sau mai ales a mea mișcare.
mai stai un pic și prinde orizontul!
Camelia
RăspundețiȘtergereStau și privesc cum câinele își dăruiește libertatea unei cutii de carton, sau a unei crăci, sau mai ales unui os. Trăim, fără să vrem, un transcendent al dorinței, cu folos, sau fără folos.
Eu încă cred că cele ce scriu n-au ponos.
Karina,
RăspundețiȘtergereSigur, fără a citi prea mult din rătăcirile mele, ți-ai dat seama să sunt un liber cugetător.
În schimb pentru faptul că ai avut curajul să te apleci (ce creștin-ortodox scriu) asupra celor scrise de mine; voi publica pentru tine, o scrisoare către Moș Crăciun. (în zilele ce vin - cu dedicație :) )
Cuvintele către Moş Crăciun, personaj atât de credibil ficţional la vârsta copilărimii nu sunt altceva decât pretexte pentru nişte gânduri pentru unii...aşa precum mi s-a întâmplat.
RăspundețiȘtergere