Deprinderile maniacale pornesc de la aranjamente. Matematic scriind înțelegem mutări.
Să potrivim găurile, să definim linia ce marchează începutul, sunt numai două din marile închipuiri. În realitate nimic nu se realizează, nimic nu se potrivește și mai mult chiar nimeni nu se aliniază, formalitatea ne omoară.
“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
Aşadar, astea de zici tu preludiază moartea? Glumesc. Şi'apoi bine că "maniile" nu se extind pretudindenar, nu? Sunt localizate, ca să zic aşa. Da's o consecinţă, un corolar, un ulterior.
RăspundețiȘtergereAcu' zi'mi şi mie ce's alea înşirate, dar să nu râzi, că am greutatea înţelesului.
RăspundețiȘtergereCamelia,
RăspundețiȘtergerePiesele de metal care întăresc grinzile se numesc „vincluri”, varietatea lor este mare. În cazul de față am folosit vincluri pentru a monta treptele de la scară pe vanguri (suporții).
Vinclui şi vanguri; zău dacă le spun pe fiecare de trei ori nu începe să sune a incantaţie; glumesc.
RăspundețiȘtergereDa' poate îţi iese potrivirea cu vreun strop de ajutor magic, nu că m-aş îndoi de asta, că altfel nu ţi-ar izbuti.
Scara este gata de anul trecut, în schimb recomand filmul:
RăspundețiȘtergerehttp://www.imdb.com/title/tt0152588/
cam de Hallmark ...