Masa ovală - locul morții lui Empedocle

Masa ovală

Ne-am strâns toți acolo și vocea a citit:

„III. [57] Aristotel, în cartea sa Sofistul, afirmă că Empedocle primul a inventat retorica, iar Zenon dialectica. În tratatul său Despre poeți, el spune că Empedocle era adept al lui Homer și era versat în felul de a se exprima, fiind meșter în metafore și-n întrebuințarea tuturor celorlalte procedee poetice. Aristotel mai spune că Empedocle a scris, printre altele poeme, și unul despre Expediția lui Xerxes și Imn către Apollo, pe care mai tîrziu le-ar fi ars o soră sau fiica lui, după cum spune Hieronymos, imnul fără de voia ei, iar poemul Persica în mod intenționat, întrucât era neterminat.” *

„XI. În ce privește moartea lui, avem diferite versiuni: Astfel Heracleides povestește în Istoria femeii leșinate cum Empedocle a devenit celebru prin faptul că a reînviat femeia care părea moartă. Apoi continuă spunînd că Empedocle a adus un sacrificiu aproape de cîmpia lui Peisianax. Fuseseră poftiți și cîțiva prieteni, printre care și Pausanias.

După ospăț invitații s-au împrăștiat și s-au retras să se odihnească, care sub copacii din cîmpia alăturată, care pe unde au vrut, pe cînd Empedocle a rămas pe locul unde stătuse culcat la masă. În zorii zilei toți s-au sculat, singur el lipsea. S-a început o cercetare și-au întrebat pe slujitori, care-au răspuns că nu știau unde este. După aceea, cineva spuse că-n mijlocul nopții a auzit o voce foarte tare chemîndu-l pe Empedocle, apoi s-a sculat și a văzut o lumină în cer și o strălucire de făclii și nimic altceva. Ascultătorii rămaseră înmărmuriți de cele întîmplate, iar Pausanias veni și trimise să-l caute. Dar după cîtva timp porunci să nu se mai ostenească nimeni, căci lui Empedocle i se întîmplaseră lucruri demne de rugă, și că era de datoria lor să-i aducă sacrificii, deoarece acum el a devenit zeu.”**

*-**. Diogene Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Cartea a VIII -a,Cap. al II-lea. pag.277,  279.