Mersul pe apă

Peninsula Katakolo, Peloponez, Grecia

Obținem tot. În felul în care vedem lucrurile, este mai ușor să mergem deasupra solului, decât pe el. Scriitorii reușesc asta, povestitorii, barzii, cântăreții și dacă vreți; poeții. Totul este suplu, înalt și versificabil. Asemenea unei religii, oamenii nu ating pământul, ei fiind păsări.

Apropierea o trădează, soarele apune, umbrele lungi și întrerupte; ne aflăm în aer. Cineva merge pe ape. Toată lumea merge pe ape. Dorințele noastre merg pe ape.

Cei care scriu, rectifică substanțial întregul parcurs intelectual. Puțini dintre ei au căderea necesară de a se trăda. Aici scriu mai ales de cei ai noștri, de cei români. Romanele noastre sunt pline de sărăcie în timp ce cei le-au scriu se scufundă în bogăție. Valabil și pentru prezent.

Se vinde ceea ce reprezintă anatema. Nimic optimist, nimic evaluat la gaura cheii. Se scrie pentru cei de la 1907, acolo suntem, la Zola și mina (deținuții), Hugo și mizerabilii (tot deținuții). România este plină de deținuți. Așa și este.

Acum eu vreau să vă arăt generația de mâine, cea care merge pe ape. Nu așa a vrut și Hristos, și ce-a ieșit, opulenții preoți de 22 de milioane de euro primite anul acesta de la guvern.

Eu vreau sacralizarea educației, nu religiozitatea sau ortodoxismul ei. Sunt destui profesori care mă citesc și n-au curajul acesta, de a impune o conduită morală a spiritului elevilor, de aici chiar pierderea lor.

Să vrei curajul să-i asculți pe copiii care îți povestesc fricile lor. Aceia sunt copiii ce merg pe ape.

Izvor - dacic cuvânt

Chiup de apă săpat în marmură - Kerameikos, Athina

Nu trimit niciodată vacile la păscut înfometate, mi-a spus bunicul meu într-o toamnă când roua făcea concurs de frumusețe cu boaba de strugure coaptă și vie, acel strugure alb care se dovedea a fi galben; sau nu rotund, ci țâța caprei, nu transparent, ci translucid.

Nu pot cunoaște fiind ațâțat, nu văd cu farurile în ochi.

De aceea m-am oprit în fața unui ochi de apă, rotunjit în piatra albă numită marmaro.

Izvor, ar trebui să fie și sunet.

Mut ochiul nu vede mișcare, sunetul atunci este pregătit doar de plecare.

Aici ne încurcăm, în altercația simțurilor, ele unite trebuie să exprime ceva; ating, simt, pipăi miros, văd, aud, preumblu, prevăd...

Este simplu; apa rece îmi udă fruntea, privesc în jurul meu, în clipa asta o lume moare, și alta învie, de aici falimentul creștinismului, din explicație, era mai simplu, dar se murea la fel de simplu.

Asamblarea eu-lui

Zid roșu

Dacă am înțeles eu bine, dacă pot să explic mai departe, omul cunoaște numai în două moduri: cel în care -odată ce stabilește niște principii, încearcă să cucerească mediul exterior, celălalt -neîncetățenit contemporan, ocupă tot ceea ce este în jurul tău, fără să ia în considerare ceea ce naște acest exterior, apoi urmează cunoașterea -spre centru, în interior.


Ulise asamblează barca, unește și petrece cu mare grijă scândurile, face o carcasă rezistentă -în interior fără grabă unește numai niște puncte de rezistență cu elemente ușoare și întregul corp are o tărie ce aruncă forțele (pe tangente) pe circumferință, nu pe raze. Astăzi se execută un schelet -rezistent, cu un mare indice de demultiplicare a forțelor exterioare în interior, peste care se aplică un înveliș. Forțele exterioare sunt preluate de raze, nu de circumferință.


Educația actuală se bazează pe acumularea unor date exacte, imuabile, pe a căror fundament ia naștere ulterior întregul edificiu pe care un absolvent de liceu ar trebui să-l folosească în interesul personal și al societății. Trebuie să știe neapărat că 1+1=2 și mai ales că toate merele cad pe pământ. Falimentul celor care nu se regăsesc în câmpul muncii, nu ține de șomaj, ține de neînțelegere sau de neadaptare, adică în final, de ceea ce spun sociologii și politologii; de lipsa educației.

http://www.chelseadaft.org/2011/01/will-didier-drogba-leave-chelsea-for.html

În finala jucată ieri, finală de fotbal a Cupei Ligii Campionilor, africanul Didier Drogba a înțeles că trebuie să alergi, și să alergi, în jurul a ceea ce se cheamă dorință. Nu există putință fără dorință. Iar în vestiare, acest ivorian (locuitor al Coastei de Fildeș) a ținut să aibă o discuție personală cu trofeul, cu acea cupă înaltă de aproape un metru, sclipitoare și atrăgătoare. A sorbit-o din ochi și totem-ul i-a răspuns. Este adevărat că patronul Abramovici a auzit numai cântul lui Drogba, iar antrenorul Di Mateo și-a avansat conferința de presă pentru a lua parte la întregul sacru, căci în final aici ajung. Ajung la ideea de circumferință, de înconjurare și de cunoaștere interioară. Aș putea acum să vin cu citate din Frazer, din Creanga de Aur, să vin cu tot spectacolul antropologic și astfel ar fi meritat să pun doar o imagine cu un zid de cărămidă, un zid roșu, atât de drag mie.