Copilul suferise o operaţie chirurgicală în zona maxilarului. O parte din os, în zona mastoidei a fost eliminată. Acum la orele adânci ale dimineţii stătea pe plajă, în bataia brizei răcoroase aşteptând somnoros răsăritul soarelui. Medicii nu s-au pronunţat mai mult după operaţie, efectul fizic trecuse, copilul putea să-şi deschidă gura; cât despre cauză, aceasta cerea timp pentru a fi cercetată şi dacă osul maxilarului nu mai creştea din nou, probabil că se luase decizia cea bună.
Primele raze de soare luciră şi încălziră obrazul tăiat, metodic infraroşiile începeau să-şi facă datoria; înlăturau riscul de infecţie, participau la cicatrizarea rapidă a pielii şi mai lucrau şi la altceva.
Doar o jumătate de oră pe zi era suficientă expunerea, mai apoi soarele transmitea altceva, dar în continuare copilul putea să se joace şi să iasă din starea de imobilitate.
Patru pahare de plastic deveniseră turnurile castelului de nisip, acestea pline cu apă scânteiau în soare. Mânuţele agile împleteau nisipul şi se iviră zidurile, o scară, o poartă, un pod deschideau drumul spre mare. Copilul mai privi încă o dată spre soare şi lumina iute a astrului juca pe faţa lui.
Când ieşi dimineaţa devreme, soarele răsărise şi prinţul mai privi o dată în spatele lui, cetatea prin cele patru turnuri dovedea încă o dată trăinicia ei. Acum cu oglinzile ce atrăgeau razele solare putea să înfrunte corăbiile duşmane. Noua invenţie a marelui Arhimede va nimici flota romană şi Siracuza îşi va păstra independenţa.
Ajuns aproape de mal Hieron se întoarse cu spatele la mare şi mulţumi zeului ce se afla în spatele cetăţii, apoi privi în soare spre orizont, ştia că există, învăţase asta, dar şi Zeul există -aici la urmă părea împotmolit, dar rezolvabil-.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc