„XVIII. Arhimede s-a păstrat şi pe el neînvins şi cetatea, atît cît era în puterea lui.
XIX. ... Dar mai ales uciderea lui Arhimede l-a mîniat pe Marcellus. Din întîmplare, Arhimede tocmai studia singur o figură geometrică şi, afundat cum era şi cu gîndul şi cu ochii în contemplarea figurii, n-a băgat de seamă nici năvala romanilor, nici cucerirea cetăţii. Deodată, lîngă el s-a oprit un soldat roman şi i-a poruncit să-l urmeze la Marcellus. Arhimede nu s-a învoit mai înainte de a termina problema şi a o rîndui spre demonstraţie, dar soldatul, mîniindu-se şi scoţînd sabia, l-a ucis. Alţii spun că un roman înarmat cu sabie s-a oprit lîngă Arhimede ca să-l ucidă, iar el, văzîndu-l, l-a rugat şi l-a implorat să aştepte puţin timp, ca să nu lase neterminat şi nepus în teoremă ceea ce cerceta, dar soldatul neţinînd seamă, l-a ucis. Există şi o a treia versiune cum că nişte soldaţi, întîlnind pe Arhimede pe cînd ducea unele instrumente geometrice la Marcellus – un cadru solar, o sferă, un echer – cu ajutorul cărora calcula mărimea soarelui faţă de ochiul omenesc, şi socotind că în vas duce aur, l-au ucis. Dar toţi autorii recunosc că Marcellus a fost îndurerat şi s-a dat înapoi cu groază din faţa ucigaşului, ca de un pîngărit, iar pe rudele lui Arhimede, după ce le-a aflat, le-a cinstit”
Plutarh, Vieţi paralele, Marcellus, Ed, Ştiinţifică, Bucureşti 1963, Pag. 390, 391-392
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc