“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
miercuri, 16 iunie 2010
Aplecat Arhimede gândea
„XVIII. Arhimede s-a păstrat şi pe el neînvins şi cetatea, atît cît era în puterea lui.
XIX. ... Dar mai ales uciderea lui Arhimede l-a mîniat pe Marcellus. Din întîmplare, Arhimede tocmai studia singur o figură geometrică şi, afundat cum era şi cu gîndul şi cu ochii în contemplarea figurii, n-a băgat de seamă nici năvala romanilor, nici cucerirea cetăţii. Deodată, lîngă el s-a oprit un soldat roman şi i-a poruncit să-l urmeze la Marcellus. Arhimede nu s-a învoit mai înainte de a termina problema şi a o rîndui spre demonstraţie, dar soldatul, mîniindu-se şi scoţînd sabia, l-a ucis. Alţii spun că un roman înarmat cu sabie s-a oprit lîngă Arhimede ca să-l ucidă, iar el, văzîndu-l, l-a rugat şi l-a implorat să aştepte puţin timp, ca să nu lase neterminat şi nepus în teoremă ceea ce cerceta, dar soldatul neţinînd seamă, l-a ucis. Există şi o a treia versiune cum că nişte soldaţi, întîlnind pe Arhimede pe cînd ducea unele instrumente geometrice la Marcellus – un cadru solar, o sferă, un echer – cu ajutorul cărora calcula mărimea soarelui faţă de ochiul omenesc, şi socotind că în vas duce aur, l-au ucis. Dar toţi autorii recunosc că Marcellus a fost îndurerat şi s-a dat înapoi cu groază din faţa ucigaşului, ca de un pîngărit, iar pe rudele lui Arhimede, după ce le-a aflat, le-a cinstit”
Plutarh, Vieţi paralele, Marcellus, Ed, Ştiinţifică, Bucureşti 1963, Pag. 390, 391-392
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc