"Orice creator este o dualitate sau o sinteză de calităţi paradoxale. Pe de o parte, el înseamnă un proces personal omenesc, pe de alta, impersonal, creator. Ca om, poate fi sănătos ori bolnav; psihologia lui personală poate şi trebuie explicată de aceea personal. Dimpotrivă, ca artist, el poate fi înţeles numai din fapta sa creatoare. Ar fi, de pildă, o eroare grosolană a dori să se reducă maniera unui gentleman englez sau a unui ofiţer prusac sau a unui cardinal la etiologia personală. Gentlemanul, ofiţerul sau înaltul prelat sunt officia obiective, impersonale, fiecare dintre ei cu psihologia sa inerentă, obiectivă. Deşi artistul este opusul a ceva oficial, există totuşi o analogie ascunsă, în măsura în care o psihologie specific artistică reprezintă o chestiune colectivă şi nu personală. Căci pentru el arta este ceva înnăscut, ca un instinct care-l cuprinde, făcând din el un instrument. În ultimul rând, nu el, omul personal, este factorul volitiv în el, ci opera de artă."
C.G. Jung, Despre fenomenul spiritului în artă şi ştiinţă, Ed. Trei, 2007, pag. 107
Foarte Cristianic paragraful asta din Jung. Ma intreb cum justifica el ipoteza potrivit careia arta ar fi ceva innascut ? Ar putea foarte bine sa fie si o deprindere, construita in timp, influentata de colectivitate intr-un fel sau altul.
RăspundețiȘtergeream încercat să răspund printr-o nouă postare, nu că tu nu ai avea dreptate.
RăspundețiȘtergere