Privind toate studiile de audit, în domeniile ce se dovedesc a fi în afara ştiinţelor exacte, dar ajutate de acestea, remarcăm doar ambiguitatea, rătăcirea în termeni nesemnificativi gramaticali, căutarea unui lexic din limbi anglo-saxone, care tradus introduce mistica verbiajului.
Ce este verbiajul?
Definiţiile îl descriu ca o abundenţă de cuvinte (nu tocmai verbe cum s-ar deduce), în orice caz un exces. Mistica se referă la faptul că cei de faţă nu cunosc toate semnificaţiile fluxului sonor şi prin asta se lasă înduplecaţi de dulceaţa sunetelor şi în final o acceptă.
Toate numerele care traversează un audit trebuie reconciliate şi din nou apelând la dicţionare constatăm cu stupoare că acest cuvânt nu numai că înseamnă împăcare, dar şi prin utilizarea lui frecventă duce la aplecarea auditoriului şi poate că de fapt ăsta este rostul lui; un ciocănel ce bate a adevăr, până când îţi spui rugăciunea. Un adevăr al lor, cunoscut numai de ei, auditorii, traversat de indici, simboluri, curbe, drepte, arii haşurate şi care prin mlaştina dezordinii cum sunt prezentate nu duc niciunde. De ce dezordine? pentru că nu au o logică necesară prin care să simţi creaţia, nu se face nimic, nici măcar nu se prezintă un istoric clar, reducerea sub lupă este necesară, se arată punctul de inflexiune: aici, ce înseamnă? verbiaj.
După o pauză la un pahar de apă, fără alcool, căci sunt destui rătăciţi în sală, oameni ce se uită tot timpul la uşa de ieşire, la ceas; de parcă acesta ar putea măsura calvarul, începe agrementul.
Lumea civilizată a fost educată că trebuie să fie de acord, toate războaiele Europei au dus la acorduri şi acestea sunt necesare. Ceea ce uită repede lumea este că aceste acorduri, odată semnate, devin preşurile altor generaţii viitoare; întocmai ca la audit, după ce ai semnat, după ce ai plătit şi te-ai resemnat, data viitoare vei constata, că acestea nu valorează nici cât hărtia reciclabilă. De ce? Pentru că acolo, la auditori s-a schimbat nu numai şeful, dar şi personalul şi toţi nepoţii acestuia şi nici o reflectare a unui trecut în prezent nu mai există; trebuie să o iei de la capăt: să munceşti pentru ei, să-i asculţi şi în final să-i plăteşti, pe ei pe noii auditori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc