Wall St. Helped Greece to Mask Debt Fueling Europe’s Crisis

Să traduc titlul sau să-l citez pe Byron?!

"The sword, the banner, and the field,
Glory and Greece, around me see!
The Spartan, borne upon his shield,
Was not more free."

Şi gata să nu mai scriu nimic. Să nu mă revolt, să fiu eu însumi; ataşatul cultural fără ştampilă de viză.
Ce vreţi voi? în ceea ce nu bănuiţi? şi ce vreţi în ceea ce visaţi?!
O moştenire? un rendez-vous mişto antic? un "elgin" la preţ de criză?
American "spoken" să ne referim la "shadows", la umbre... la ceea ce de fapt nu că ne petrece, ci că dorim să ne petreacă, să ne înconjoare, la acea realitate în care nu că avem dreptate, dar câştigăm din asta.
Grecia a oferit la preţuri mai mult decât "underprime" (un verbiaj bancar potrivit), mici proprietăţi de 1000 sau chiar 5000 de metrii pătraţi persoanelor străine, europene cei drept cu predilecţie.
Pe aceste minuscule soluri s-au născut adevărate proprietăţi imobiliare, de trei, patru şi chiar cinci stele, fără ca acestea, politic sau economic să salveze ţara din diferitele impasuri pe care realitatea nu încetează să le ofere.
Ca să ajungem la acestea, infrastructura a trebuit reelaborată şi curbele din munţii Pindus îndreptate, calea ferată (existentă doar în Peloponez, de pe vremea imperiului britanic este adevărat) importată rapid şi în nord. Capitala Atena reconstruită şi portul Pireu redimensionat şi asta din cauza unui traiect maritim visat de secole: canalul Corint. Atât de mult ne-am îndepărtat în trecut că am ajuns la 1882, anul în care s-au început lucrările la Canalul Corint, lucrări publice, naţionale; a nu se compara cu canalul Panama, mult mai renumit şi mai dibaci economic. Asta că veni vorba de infrastuctură. Efortul acesta naţional pe care cu mândrie putem să-l afişăm ascunde în spate datorii enorme pe care statul a trebuit să le facă, fără pudoare, în existenţa sa independentă politic. Ceea ce pot eu, puteţi voi, dar eu de la voi voiesc puterea, ar ciripi o slovă creştină. Prin asta o religie nu numai că impune o conduită, dar şi traversează peste secole o educaţie.
Din nord Grecia, după Evzoni (Gevgedia macedoneană), are o autostradă modernă care la 30 de km de graniţă se bifurcă spre Thesalonik, stânga şi înainte spre Atena. Mai apoi, lăsând capitala vechilor macedonieni, Pella, existentă spre dreapta, intrăm mai la sud tot spre dreapta pe o modernă autostradă iluminată noaptea spre Marea Ionică, spre vest, spre Igoumenitsa, înainte, spre Atena. Acum încă mai putem comenta calitatea şi lărgimea acestei rute în zona Larissa, dar în schimb pe traseul Atena-Corint putem da nota maximă cu maximul de plusuri. Ca o menţiune, putem pomeni de incendiile de la nord de Atena de anul trecut, atît de vizibile de pe autostradă. Nu că autostrada ar fi de vină, ci felul în care ea înconjoară capitala, ca un martor, asemeni acelei autostrăzi japoneze de la Kobe, prăbuşite în urma cutremurului din anii 1990.
În final pe cine păcălesc eu, căci totul costă, totul trece dintr-un buzunar în altul. Americanii zic că europenii fură şi ascund asta, aceştia din urmă dau vina pe statele expuse politic (neaplecate), dar au investit enorm acolo, investiţii care sunt normale de fapt. La rândul lor aceste state fac apel la centrifugarea lor în seama unei crize care de fapt nu le priveşte.
Cât costă o metopă de pe Acropole "luată" de Lordul Elgin, virtual, acum pe e-bay, aveţi curajul să vă aruncaţi?!