Scurtă istorie a GRECIEI de Richard Clogg
Ed. Polirom 2006, pag. 78-79 cu următorul text:

"Insurgenţii greci făcuseră împrumuturi în condiţii dezavantajoase la Londra, în timpul războiului de independenţă, iar în 1822 cele trei Puteri "Protectoare", Marea Britanie, Franţa şi Rusia, au garantat un împrumut de 60 de milioane de franci, din care cea mai mare parte au fost cheltuiţi pentru armată, pentru birocraţia în stil bavarez a regelui Otto şi pentru plata dobânzilor. În anii 1880 s-au făcut alte împrumuturi, în valoare de 630 milioane de drahme, a căror dobândă consuma o treime din veniturile statului. Atunci când, în 1893, a intervenit un colaps în cererea de smochine, principalul produs de export al Greciei, ţara s-a văzut silită să reducă plata dobânzilor şi a intrat efectiv în faliment. Situaţia economică a continuat să se înrăutăţească după înfrângerea în războiul greco-turc din 1897, în urma căreia Grecia a trebuit să plătească Turciei 4.000.000 de lire turceşti. Împrumuturile luate pentru plata acestei sume şi a celorlalte împrumuturi au fost supervizate de o Comisie Financiară Internaţională. Aceasta îşi avea sediul la Atena şi era formată din reprezentanţii celor şase puteri "mediatoare", Marea Britanie, Rusia, Austro-Ungaria, Germania, Franţa şi Italia. Plata împrumuturilor urma să fie asigurată prin încasări de pe urma monopolurilor guvernamentale, impozitarea tutunului, taxele de timbru şi serviciile vamale prestate la Pireu. Înţelegerea, practic fără precedent a dus la o breşă considerabilă în independenţa financiară a Greciei."

Încurajarea economică a statului grec prin care acesta să-şi plătească datoria nu se limita numai la instituţionalizarea pe teritoriu elen a unei birocraţii occidentale, ci şi la tehnici fiscale de colectare a taxelor. Încrederea în statul grec ca garant al împrumuturilor era mult superioară decît încrederea în persoane sau firme greceşti. Riscul ca acestea să dispară sau să de-a faliment era datorat de cele mai multe ori unei graniţe volatile sau unei migraţii insulare neaşteptate. Dacă în alte state balcanice prosperau firme sau reprezentaţe ale unor firme străine, în Grecia asta s-a-ntîmplat mult mai târziu. Vecinul violent de Răsărit a sădit în mulţi teama unei fragilităţi a unui sistem privat de familie sau de continuitate.