luni, 8 februarie 2010

O încercare


În mediul şcolar primar, orele de religie nu sunt facultative, încercăm o programă imaginară, neexistentă azi, aşa cum nu va fi vreodată.

Ora întâi: Geneza

Dacă Pământul era plat atunci, sigur ar fi trebuit să fie o insulă.
Adam şi Eva pe o insulă. Ce fac ei şi la ce peripeţii se aşteaptă? (Discuţii libere)
După alte surse (necanonice), femeia primordială se numea Lilith.
În partea cealaltă parte a pământului, la Soare Răsare, perechea esenţială era formată din Izanagi - bărbatul care îmbie şi Izanami - femeia îmbietoare.
Existenţialismul cunoaşterii; adică ce câştiguri şi ce pierderi avem de pe urma cunoaşterii? (Discuţii libere)
Acum peste două sute de ani acea insulă a fost descoperită de către Darwin, un pitic pe lângă Dumnezeu şi numită Galapagos în urma unui vis.
În 1985 un anonim numit Vonnegut publică romanul numit Galapagos, roman care se citeşte numai după împlinirea celor 18 ani.
Temă: a se reţine că Eva înseamnă; "Cea care dă viaţă" din ebraică hawwah, iar Adam este omul prin excelenţă, din ebraică ha'adam.

Ora a doua: Apariţia răului

În insule (de fapt erau mai multe), noţiunea de "rău" nu a existat, aşa cum nu există nici azi. În schimb există lucruri rele, idei rele, dorinţe rele. Atunci mărul era un lucru rău, ca acum cocaina. Din cauza schimbării climei, proprietăţile halucinante ale mărului s-au pierdut. Probabil că în viitor se va putea face spanac cu marijuana, este adevărat că va fi cam aspru, dar dacă se fierbe mult în mult lapte, probabil că va fi mai bun. Astăzi copii de peste şase luni mănâncă biscuiţi cu mere rase pe răzătoarea de sticlă.
Exemplele nu mai contează atunci când dorinţa este mare. Adam şi Eva au fost influenţaţi şi au muşcat din măr. Acum situaţia este mai clară, se pare că au trebuit să mănânce tot mărul, aşa cum trebuie să face şi noi; să mâncăm tot din farfurie.
Sf. Anselm din Canterbury în "Monologion.Despre esenţa divinităţii" scria:
"Mai degrabă, după cum tâlharul cel puternic şi iute e rău fiind răufăcător, tot astfel calul puter­nic şi iute e bun fiind util. Şi nimic nu se obişnuieşte să fie considerat bun decât în vederea unei utilităţi, după cum bun se spune despre mântuire şi despre cele care folosesc în vederea ei, sau pentru orice onoare, după cum frumu­seţea este considerată bună ca şi cele care ajută acesteia."
(Discuţii libere)

Ora a treia: Prima crimă din istoria umanităţii

Adam şi Eva au trei copii; Cain, Abel şi Seth.
Primul era agricultor, al doilea păstor, al treilea s-a născut după ce s-a produs evenimentul.
Cain înalţă o jertfă Domnului din roadele pământului, iar Abel dintr-o oaie grasă; pe atunci Dumnezeu era carnivor, nu vegetarian cum este astăzi. Refuzul nediplomatic al divinităţii îl înfurie pe Cain şi-l omoară pe Abel.
Mult mai târziu John Steinbeck, scria romanul "La răsărit de Eden"...
"Un singur pasaj mă nelinişteşte... acolo unde Domnul l-a întrebat pe Cain de ce este supărat, Domnul spune: "Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar dacă faci rău, păcatul pîndeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine dar tu îl vei stăpîni." Acest "tu îl vei stăpîni", m-a izbit pentru că era o promisiune făcută lui Cain că va învinge păcatul." *
Peste două pagini, prin personajul bucătarului chinez Lee se duce mai departe interpretarea:
"Domnii mei bătrâni [clubul de interpreţi chinezi pe unde se perinda şi Lee] simţeau şi ei că vorbele acelea sînt importante - "tu îl vei stăpâni" şi "tu să-l stăpîneşti". Şi iată aurul extras din mineritul nostru: "Tu poţi să-l stăpîneşti. Poţi să stăpîneşti păcatul." Bătrânii domni au zîmbit, au dat aprobator din cap şi au considerat că anii au fost bine folosiţi. Asta i-a scos din carapacea chinezească, iar acum studiază greaca. [...] Traducerea populară americană [a V.T.] le ordonă oamenilor să învingă păcatul, şi păcatul poate fi numit ignoranţă, [...] face o promisiune în "tu îl vei stăpîni", dînd să se înţeleagă că omul va învinge cu siguranţă păcatul. Dar cuvântul ebraic, cuvîntul timshel : "tu îl poţi stăpîni" îţi dă posibilitatea de alegere. Poate că e cel mai important cuvînt din lume. Asta înseamnă că drumul este deschis. Dreptul de a alege revine omului. Pentru că dacă e adevărat "îl poţi stăpîni", este tot atît de adevărat şi că "nu-l poţi stăpîni."
[...]
Am vrut să vă spun asta mai demult. Am şi anticipat întrebările dumitale şi sînt bine pregătit. Orice scriere care a influenţat gîndirea şi viaţa unui mare număr de oameni este importantă. Există milioane de secte şi biserici care simt ordinul "tu să-l stăpîneşti", şi se dăruiesc cu totul ca să-l asculte. Şi sînt alte milioane care cred în predestinare "tu îl vei stăpîni". Nimic din ceea ce ar face nu ar putea opri destinul. Dar "tu poţi". Asta îl face pe om măreţ, îi dă ceva asemănător zeilor, pentru că în slăbiciunea şi murdăria lui, în uciderea fratelui lui, el are totuşi posibilitatea alegerii. Îşi poate alege drumul, poate lupta şi cîştiga." **

(Discuţii libere)
________________________________________________
John Steinbeck, La răsărit de Eden, bpt 1973, Ed. Minerva, vol. II
* pag. 44 mijloc
** pag. 47 sus - 48

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

mesajele anonime nu se citesc