scorchfield

duminică, 12 februarie 2012

Pe mijloc

Dacă unii se pot lăuda cu sporturi extreme, eu vă prezint datul pe gheață pe mijlocul canalului Bega, acolo unde apa are cel puțin 3 metri adâncime. Dacă vor reuși să ajungă prin frecare la apă? sigur nu astăzi.

Primul samurai - Karl Friday

http://www.twcenter.net/forums/showthread.php?t=478861&page=2

≪Taira Masakado este probabil cel mai cunoscut samurai, de care însă cititorii nu au auzit. Celebrat ca erou popular, denunțat ca rebel și criminal de stat sau temut ca spirit răzbunător, el este subiect de istorie națională, folclor, imaginație literară și legende locale păstrate din generație în generație, în peste 350 de locuri din Japonia. Istorisirile care îl includ apar în peste 45 de lucrări literare medievale sau premoderne, ca și în sute de cărți, articole sau romane moderne. Mai multe temple Shintō pretind a fi locurile de înmormântare pentru diferite părți ale trupului său -capul, pieptul, mâinile sau altele- sau de a găzdui bucăți din armura sa ori din armele pe care le avea asupra lui când a murit.

O asemenea fascinație față de războinicul din secolul al X-lea este mai puțin ciudată decât ar părea la prima vedere, pentru că istoria lui Masakado este semnificativă în ceea ce privește tema destinului: descendent al unei linii de proveniență nobilă și un descendent din a cincea generație a împăratului Kashiwara, Masakado a servit în tinerețe la curtea imperială din capitală, apoi s-a stabilit și a dus o viață de nobil de țară în provinciile din estul Japoniei, la nord-est de orașul Tokio de astăzi. Necazurile sale au început în anul 935, când a fost atacat pe neașteptate -într-o ambuscadă- de către un alt războinic faimos din regiune, Minamoto Tasuku, într-un loc denumit Nomoto, lângă convergența provinciilor Hitachi, Shimozuke, Musashi și Shimōsa. Natura urii pe care Tasuku o purta lui Masakado este neclară, însă decizia de a-l urmări a determinat un lanț complex de evenimente. În decurs de câteva luni, Masakado s-a trezit învrăjbit, în conflict cu mai mulți dintre compatrioții săi, nobili conduși de către unchiul din partea tatălui și totodată nașul său, Taira Yoshikane. Yoshikane, care era cumnatul lui Tasuku, fusese certat -se spune- cu Masakado încă din 931, datorită unui neînțelegeri care implica o femeie.

În următorii patru ani, Masakado a reușit să își țină departe rivalii cu care avea divergențe -fără a exceda limitele legislației imperiale- dar în luna a unsprezecea a acelui an, soarta sa a luat o turnură radicală, atunci când a intrat în provincia Hitachi, conducând o mie de trupe, și având drept scop să pledeze în fața guvernului provinciei, în numele unuia dintre supușii săi. Oricare ar fi fost intențiile sale inițiale de a conduce oameni înarmați către Hitachi, a sfârșit prin a ataca și ocupa sediul guvernului local. Prin această acțiune, a încălcat limitele, devenind dintr-un războinic care se supunea, în general, legii din cadrul unei dispute cu rivalii locali, un rebel și un răsculat împotriva statului.

Neadmițând nicio posibilitate de retragere, Masakado a ales să meargă mai departe, cucerind foarte rapid sediile celorlalte guverne locale din Shimozuke, Kōzuke, Musashi, Kazusa, Awa, Sagami, Izu și Shimōsa.

Apoi, după cum arată mai toate versiunile poveștii, a aruncat autorității imperiale cea mai directă provocare din ultimele trei secole -și cea mai directă care avea să fie lansată în următoarele patru secole-, proclamându-se Noul Împărat și începând a-și construi o nouă capitală în apropierea căminului său și numind oficiali care să facă parte din curtea sa.

Însă nu avea să conducă mult timp ca împărat nou. La o lună după ce își asumase titlul de împărat, curtea emisese edicte împotriva sa și angajase mai mulți războinici de valoare -incluzându-i pe Sadamori și Hidesato- să ducă la îndeplinire sarcina de a-l extermina pe Masakado.

Astfel, în ziua patrusprezecea a celei de a doua luni, anul 940, pedeapsa cerului -a coborât asupra lui Masakado. În timp ce el s-a avântat împotriva forțelor guvernamentale din nord-vestul provinciei Shimōsa, calul său a uitat să galopeze ca vântul; omul și-a pierdut dibăcia. Lovit de o săgeată a zeilor, în final, Noul Împărat s-a prăbușit, întocmai ca Ch'ih Yu în luptă pe câmpia Cho-lu.

Insurecția lui Masakado se înscrie printre cele mai dramatice episoade din istoria timpurie a samurailor. Coincizând cu cutremurele, curcubeiele, eclipsele de lună din capitală, răscoale din nord și turbulențele cauzate de pirați în vest, faptele sale au creat panică la curtea imperială și în capitală și și-au atras oprobriul public cel mai adânc. Un edict emis de Consiliul de Stat, spre exemplu, anunța:

Încă de la creare, această curte a cunoscut multe rebeliuni,
  dar niciuna comparabilă cu aceasta. Au mai existat persoane
  care au mocnit de spirit trădător, dar aceștia au fost, de obicei,
  acoperiți de uitare. Suveranitatea cerească va arunca asupra
  lui Masakado pedeapsa divină.

În același filon, cea mai importantă sursă de informare cu privire la evenimentele din 935-940, o cronică Shōmonki -Analele lui Masakado- se încheie, în ton melodramatic, cu o relatare despre suferința lui Masakado în iad:

  Masakado sălășluiește acum în satul celor Opt Obstacole
  în orașul celor Cinci Moduri de Existență, în districtul
  celor Șase Moduri de Renaștere, din provincia celor trei
  Regate. Cu toate acestea, un trimis al Regatului de Tranziție
  a transmis următoarele:
      În vreme ce locuiam pe pământ, nu am făcut nicio faptă
  bună și din cauza karmei rele mă învârt printre incantații
  malefice. Chiar în acest moment, 15000 de suflete mă acuză-
  cât de dureros este! Când am comis fapte rele, am adunat adepți
  și prin intermediul lor am comis alte crime. Dar în ziua
  judecății de apoi, am luat asupra mea toate păcatele și trebuie
  să sufăr de unul singur. Trupul meu a fost aruncat în Pădurea
  de copaci cu frunza -Sabie și făcut să sufere, în timp ce ficatul
  meu a fost pus pe jar, într-o cutie de fier. ...Curajul nu mi-a
  adus glorie după moarte. Drept răsplată pentru aroganța mea
  am primit doar o mare suferință.

Chiar și așa, reputația lui Masakado a fost de curând reabilitată. Shōmonki, cea mai recentă sursă privind aventurile lui Masakado pare să fi fost finalizată la puțin timp după ce insurecția asupra sa s-a încheiat -poate la doar câteva luni după aceea- și cu siguranță a fost terminată înainte de 1099, data înscrisă pe cea mai veche copie care ne-a parvenit. Cronica, scrisă pentru audiere de către curtea imperială, condamnă acțiunile lui Masakado de după 939, dar îl tratează și cu indulgență, portretizându-l drept victimă a circumstanțelor și alegerilor greșite mai degrabă decât ca pe un om rău.

Până în perioada medievală, faima lui Masakado ajunsese la apogeu. Se credea acum că fusese, după cum se afirmă într-un text, un om cum rar se mai întâlnise. Avea peste șapte picioare înălțime, forma sa corporală era din fier, iar ochiul stâng avea două pupile.

Ideea potrivit căreia corpul său era din fier -adică indestructibil- a evoluat rapid în credința similară slăbiciunii lui Ahile, cu două milenii în urmă, deci a unui singur punct slab. În acest sens, descoperirea acestui loc de către Hidesato (secret trădat de către una dintre consoartele lui Masakado) fusese, se pare, cauza soartei sale tragice. Locația punctului slab al lui Masakado variază de la legendă la legendă. Unele povestiri spun că acesta era tâmpla sa, altele, că era fruntea, spațiul dintre ochi sau ochiul drept, O versiune mai neobișnuită chiar relatează faptul că mama sa fusese un șarpe uriaș, care îl făcuse indestructibil, lingându-l pe tot corpul, imediat după naștere. Din nefericire pentru Masakado, totuși se pare că șarpele mamă uitase să lingă creștetul capului, lăsându-i un punct slab. ≫

Karl Friday, Primul samurai - Viața și legenda războinicului rebel Taira Masakado,

ed. All, 2011, pag.9-13

Confuzia lui Platon

Am înțeles confuzia în care mulți văd omul lipsit de pene.
Am înțeles efortul filosofului de-a găsi în om ceea ce în orice ființă se poate găsi.
Am înțeles ceea ce eu nu pot fi.
Am înțeles că nu pot zbura, că nu pot lua altitudine, chiar dacă am pene pe acele mâini numite aripi.

vineri, 10 februarie 2012

Nereușite încercuite

pentru Silvana

Toate nereușitele mele se vor strânge într-o carte, carte care va alcătui geometric un compas, versurile vor distila mijlocul prin care înțelesurile vor fi orizontale.
Sunt sigur că se înțelege că este vorba despre un volum de versuri.
Versuri necitite, dar așteptate, înnoptate într-o căsuță poștală.
Frigul, gerul sau iarna n-au oprit niciodată poeții. N-au oprit rimele sau versurile, fie ele hexametrice sau pentametrice, în felul acesta n-au oprit suflarea.
Am așteptat cartea, n-a venit.
Un arc compus în timp petrece momentele în care cartea călătorește; ea va veni.
Un timp cioplit privește versurile în care se povestește sosirea sau odiseic se amintește întâlnirea sau πέρασε, sau mai bine nu mai scriu nimic.