Preludiul unei răpiri

Pan, Muzeul de Arheologie Athina, Grecia, 2011

Coborârea ca dinamică este lipsită de tensiunea ascensiunii, pentru că lucrurile se petrec prea repede, în lipsa amănuntelor, timpul se condensează și evenimentele rămân asemeni plantelor înnămolite ce au supraviețuit unui diluviu, rare și cocoșate.

La fel s-a petrecut cu ciclista, care venind dinspre Scărișoara - s-a învârtit în jurul unei cetățui, populată doar de-o biserică, reconstruită și ea, având ca destinație marele oraș, trebuia să coboare printr-o pădure deasă. Drumul asfaltat din fonduri europene era meandrat de coastele unui deal numit Dealul Cucului, încăpățânat ca pasărea ce-și ascunde originea. Astfel că printre stejari imenși, arini tineri și tufe curioase ce tăbărau spre drum, șoseaua te păcălea de fiecare dată în oboseala sa de-a coborî. La fiecare curbă, strânsă de umbrele arborilor, aveai senzația că se termină, era de fapt doar un deal!

După câteva șerpuiri răcoroase, pentru că aerul venit dintre ciupercile ascunse prin mușchii răsăriți pe rădăcinile vizibile ai marilor locuitori din foștii codrii de odinioară, era prea rece și chiar prea tăios, călătorul se oprește și adulmecă, asemeni animalului sălbatic, direcția și intensitatea.

Dar oare cum poți face tu asta venind cu aproape cincizeci de kilometri la oră, asemeni unui picaj puțin controlabil? Dar oare sigur ai reușit să vezi tot praful, pe care ghinda verii trecute l-a împrăștiat acum datorită iernii? Sigur cunoști locurile, sigur știi primejdia, toate legendele ți-au fost povestite sau pur și simplu ai ajuns aici datorită întâmplării?

A alunecat și locul a fost marcat de pedala înfiptă în asfaltul moale. O linie se termina în șanțul ce drenează drumul.

Ce s-a-ntâmplat?

O biciclistă a derapat într-o curbă cunoscută de localnici ca fiind Întorsătura Melcului, datorită vitezei pe care trebuie să o ai când o ataci, pe curbă.

Un Pan urât mișcându-și coarnele a ieșit dintre tufișuri, a luat-o pe fată ca pe-n covor și-a dispărut peste drum, dând vesel din coadă. Nimeni n-a văzut nimic. Era din cauza coborârii.

Una dintre răpiri - Deidameia

http://www.cheapwallarts.com/the-kidnapping-of-deidamia-or-lapitas-and-centaurs-p-2312.html

La o nuntă de pomină, centaurii s-au îmbătat așa de tare încât s-au dat la femeile lapite.
Suntem în Pelion și chiar zeii au fost invitați la această nuntă, dar nu toți.
Zeița Thetis „cea cu picioarele de argint”, mireasa, a uitat-o s-o cheme pe Eris; zeița vrajbei.
Rubens ne-a lăsat răpirea Deidameiei într-o formă disperantă, caracterul dinamic și figurile personajelor ne induc o stare anxioasă.

Pedimentul vestic al Templului lui Zeus de la Olympia din Muzeu

La Olympia, se mai găsesc părți importante din pedimentele Templului lui Zeus. Se vede și răpirea Deidameiei de către centaurul Eurython. Centaur ce va muri mai târziu mort de beat.
Grupul statuar este intens studiat, mai ales fața femeii lapite, Deidameia.

Harta pedimentului vestic de la Olympia, Templul lui Zeus

Pe un site german de biomecanică am văzut următoarea imagine.

http://www.biokinematik.de/html/Inhalt/Wissenschaft/Biokinem%20Bewegungseinheit.html

Rămâne să mai pomenim că una din fiicele lui Lykomedes, regele din Skyros, acolo unde Ahile s-a ascuns pentru a nu merge la război, se chema Deidameia. Fata l-a descoperit și se pare că viteazul ar fi violat-o. Copilul născut s-a numit Pirus sau Neoptelem (Pyrrhus sau Neoptolemus).
Marele poet Ovidius pomenește în Ars Amatoria de întâmplare.

„Sila ce ea suferi i-a arătat că-i bărbat.
(E de crezut) se-nțelege, că ea a ieși biruită;
Totuși domnița voi s-o biruiască Ahil.
- Stai! îi zicea ea adesea, cînd el se gătea de plecare.
Căci hotărîse de-acum armele grele să-și ia.
Unde-i silnicia? De ce, Deidameia, blîndă
Rogi să rămînă pe-acel care cîndva te-a jignit.”

Ovidiu, Opere, Gunivas, 2011, Arta iubirii, cap.I, 700-707, pag.181

Pictura antică greacă

Răpirea Persephonei - frescă din mormântul de Vergina, Macedonia, Grecia

Despre pictura antică greacă se știe puțin, frescele nu s-au păstrat la suprafață, lumina directă și invadatorii le-au distrus, puțin câte puțin și brusc, astfel, chiar și fragmentele pe care apoi ploaia rară le-a spălat au devenit bucăți gri de tencuială, culoarea a dispărut.

În 1977, în Macedonia, arheologul Manolis Andronikos descoperă palatul de la Aigai lângă un sat numit Vergina; undeva între palatul regal și Marele Tomb macedonean descoperă un mormânt intact, el se numi (metaforic) Mormântul „Persephonei”.

≪Liniile austere, bogat colorate pe o suprafață mare, și expresia gravă a personajelor ce sunt cuprinse de un ethos face ca această frescă să fie cea mai remarcabilă din Mormântul Persefonei.≫ [arh. Stella Drougou]


Tavanul mormântului este drept și a fost pictat, dar pictura nu s-a mai păstrat, pereții laterali sunt toți pictați. În mormânt au fost găsite urne funerare și obiecte de cult, vase și bijuterii. A fost datat ca fiind construit în jurul anului 350 î.e.n. (Î.H.)

Pictura este deosebită, un dinamism tragic îi dă amploare chiar și în fața privitorilor ce nu cunosc mitul. Carul din bronz este pictat simplu, în urma lui, mai mic ca el, este zeița Demeter (Demetra), ea este cuprinsă de oroare. Zeița nu aleargă după răpitor, cum ar fi normal poate, asta din cauză că îl cunoaște; este Hades, zeu ca și ea, puternicul stăpân al domeniilor subpământene. Demeter încearcă doar să avertizeze, să arunce mai apoi blestemul asupra tuturor celor care vor lăsa această faptă nepedepsită. Fata ei Persephona a fost răpită de sub ochii ei. Îmbrăcămintea zeiței tinere se desfășoară în spatele carului, pieptul îi este dezgolit, iar zeul îi ține protector și sigur sânul stâng în mâna sa stângă, cu dreapta ține hățurile (se sprijină de car și ține și sceptrul - ...!).

Se pot scrie multe despre această pictură: figura zeului este neutră, semn că fapta nu este o întâmplare, ci o determinare - s-a plâns prea mult celorlalți olimpieni despre lipsa unei consoarte.

Ideea unui crescendo de la stânga la dreapta amplifică starea de tensiune, finalul este anticipat, martorul este împietrit și el de privirea zeului.

prelucrare digitală - claritate și contrast

imaginea și citatul din
Great Moments in Greek Archaeology,Vergina(de Stella Draugou),ed. Kapon,Athina,2007,pag.262-263.