O vedere din spate

 

Când Alfred Hitchcock a realizat Rear Window (1954) a reușit să trezească în cei care au habar de fotografie, dorința de a vedea (prin intermediul aparatului de fotografiat) ce se află în spatele fotografiei, nu în spatele ferestrei (fereastra din spate).

Pentru cei care au văzut filmul, actorul principal James Steward, chiar se joacă cu un aparat de fotografiat Exakta Varex înarmat cu un obiect de 400 de mm (ce mărește de 8 ori), având piciorul în ghips într-un fotoliu generos; mai târziu în pat!

Acțiunea capătă dimensiuni epice, ca să fiu în ton cu criticii, apar din neant personaje fără legătură cu firul acțiunii, apar lumini, lanterne, candelabre.

În cazul de față eu am imortalizat ce se află în spatele stației de teleski de la altitudinea de 2.272 de metri,

cu vârful care se află undeva în stânga (nu este în fotografie) de 2.591 de metri și care are o cruce dublă în vârf (asta cu dublu ține de-o lungă istorie ce duce la Cruciade).

Revenind la ceea ce imaginea urmelor vin dintr-o șa de munte, așa cum sunt ele, împletucindu-se, pline de meandre, de aglomerări; mă fac să mă gândesc la „Deșertul tătarilor” scris de Dino Buzzati, la urmele pe care le urmează cei care ne cuceresc viitorul!

Tiefenbach Glacier

 Ghețarul este la peste 2350 m, imaginea este luată de puțin mai jos.

De la Sölden după multe încercări ajungeți la E66, apoi vă dați la vale până la 1350 de metri, există o autostradă 30, sunt peste 10 km, să vă țină sckiurile.

Cum te-mpinge (te fute) Facebook spre Tik-tok (update)

 

Într-o minunată zi de dumnică, azi; duminică cu 13 - acum am aflat, dar și cu 4, dacă mă uit mai bine, contul meu de Facebuk s-a îndoit și s-a băgat într-un plic, de unde vederea pe care mi-au trimis-o.

Dacă se dorește trimiterea unui feedback, apare altă vedere:

Adică ce? sunt la bancă? genul acesta de interpretare ține de GDPR?

Nu fac reclamă, n-am făcut reclamă pe Facebuk, n-am postări electorale sau pornografice, în schimb am banat o grămadă de conturi ce țineau de propagandă suveranistă și auristă cu mari aplecări ideologice spre estul de unde vin rușii.

Mulțumesc Facebuk, voi debarca în altă lume virtuală, contul se va șterge, odată cu zecile de poze și postări despre lumea reală.

Nu voi migra spre Tik-Tok, dar știu că alții o vor face!

Update - s-a restabilit conexiunea presiunea-i mare!

De pe terase

Sudul peninsulei Mani din Peloponez, Marmari

    De fiecare dată când zeul privește, o face de pe terase, de pe nivele autarhice, de unde posibilitatea să echilibreze este maximă. De.. de unde și o face!

    Orice revoluție, ține de tăierea maximelor, liniarizarea mediei, astfel ca liniștea următoare să fie obișnuită în urma sucumbării torturii; un soare clar de după-amiază ce a omorât orice zgomot viu, care ascuns acum în umbre, suflă greu. Morala publică despre „cel ce suflă greu” este că era tac-su!

    De pe terase, se vede totul, tot ce un soare poate ilumina, aduce în lumină. De pe terase se vede totul, pentru că fiecare terasă este așezată astfel încât să fie vizibilă, și dacă nu este vizibilă, este pentru că acolo este zeul. Prezența zeului face terasa vizibilă.

    Babel-ul a fost construit greșit, fiind un drum neîncetat spre cer, pe care zeul a obosit urcând anual, lunar acele serpentine, acele amețeli pe care omul le-a crezut utile; un sclav care le spală pe picioare până la os!

    Terase, numai terase.. să fie terase! De unde și pe unde, zeul se poate odihni, visa! Abia atunci, în mulțumirea sa, lumea a avut parte de un soi de liniște. Oboseala a dispărut momentan, revolta a picotit un pic, s-a servit Campari! Lumea s-a bucurat!

    Trebuie să construim terase!

    

Meduza

Meduza de Caravaggio (Galeria Uffizi)

    Pentru a înțelege acest țipăt al privirii din fașa ta, trebuie să fii în camera obscură, de la cel mai înalt nivel public al Galeriilor Uffizi. Într-o înghesuială a celor ce doar doresc să facă o poză, ca mine dealtfel, fiind împins din spate, n-ai timp să te delectezi așa cum mai devreme ai făcut-o cu „Primăvara” lui Botticeli, unde de bine de rău, sala permitea prin aria sa desfășurarea privirii. Poza are timpul de expunere de o cincime de secundă, mâinile trebuie să devină trepied: cu capul. Trebuie să îngheți puțin pentru a face o asemenea poză (cu o luminozitate f/2.8). Pentru o fracțiune de secundă m-am pietrificat asemeni privirii din fața mea, m-am mirat fără să respir.

    Pentru a birui mulțimea de pe Ponte Vecchio care se scurge spre Galeria Uffizi, trebuie să vă rezervați bilete on-line. Singurul site sigur este cel oficial, nu încercați alte site-uri care va vând bilete după ora închiderii, așa cum am pățit cu rezervarea de la Galeria Academiei (Galleria dell'Accademia), unde se închide la ora 18, și biletul era de la 23.30!

I have 2 questions!

 First:

Why we living here!

Second:

We living here?!

Ultima prosteală când te sună rudele de sărbători; ține de ceea ce au de împărțit.

Doresc să știe dacă te-ai împăcat cu gândul că ceea ce este de împărțit nu-ți aparține.

Rudele sunt apropiate, adică știu totul despre tine, știu cum ai fost în leagăn, cum te-ai bâțîit, adică cum te-ai dat nani-nani.

Ceea ce și apropiații tăi prostănați aprobă, rudele, adică! Ceea ce în final n-ai!

 

Methoni gulf

    În viață nu poți aranja umbrele, sau iahturi, nicidecum clădiri. Sunt multe lucruri pe care nu le poți aranja în viață. Am pomenit de umbrele gândindu-mă la femei, de iahturi privind banii, iar de case anconrându-mă. Cine nu vrea să câștige bani, să fie iubit și asta să se perpetueze, undeva până când poți să vezi, de undeva, să privești adică: niște umbrele, ceva iahturi și vreo casă-n construcție.