duminică, 6 iulie 2014

Wall E


Ar fi că viața este o lungă așteptare,
apariția unui semn,
a unei lumini.

Personajul de mai sus o știe prea bine.
Filmul roboțeilor este mai uman decât cel al oamenilor,
contradicția parvine din faptul că și roboțeii se uitau la un film al oamenilor.
Dar acei oameni nu mai existau și nu mai aveau nici o legătură cu prezentul.
Absolut nici o legătură.
S-ar părea că umanul nu este dat de acțiune, ci de memorie.
Să scriem că avem de-a face cu o metafizică a umanului, ceva static și potențial, ce trebuie doar activat?!
Nu speriem pe nimeni dacă afirmăm că nu toți oamenii sunt umani.
Contradicția survine non-activării, lipsei canalului prin care trezirea să-i facă umani.
Unii oameni își trăiesc viața ca un film... de proastă calitate.

2 comentarii:

mesajele anonime nu se citesc