vineri, 8 noiembrie 2013

Despre cer -ecuație verdească


Natural ar fi ca cerul să cadă peste noi. Să ne sufoce într-o cadă de noroi.
Ceea ce ne salvează și ne dizolvă este tocmai acel verde ce ne rezolvă.


Este natural ca noi să nu percepem anumite culori -ca fiind primordiale, în lipsa educației.
Niciodată sânul mamei nu mi s-a părut mai alb -amintindu-mi, decât cel al iubitei.

6 comentarii:

  1. Unele cuvinte au valoare numai prin relaţii, asta pentru că pomeneai despre ceva, cu alburiul nostalgiei evocative. Era să scriu aburul, în loc.

    (În)cercuind verzeşte cerurile din noi câteodată bandijonate cu noroi, suntem mai mult ai culorilor şocante.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ploile au menirea să curețe pământul, atunci verdele ne apare în adevărata lui menire.

    RăspundețiȘtergere
  3. o zeita paminteana10 noiembrie 2013 la 14:31

    Aurel bandajatul era BADIJONAT cu iod, dar s-a spalat cu apa de ploaie si a scapat de pediculoza. Rima, bat-o vina!

    RăspundețiȘtergere
  4. Verde aşteptător, încolţit în gândul ploii. Şi apoi verdele restituitor.

    RăspundețiȘtergere
  5. o zeita paminteana15 noiembrie 2013 la 07:31

    Unde esti? Ai plecat in excursie?

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc