Hefest [Hefaistos], luă-ndată cuvîntul, [...]
„Mare blestem o să fie, jălanie nesuferită
Dacă de dragu-unor oameni, voi nu veți curma sfădălia,
Zarvă-ntre zei aducînd. La urmă se duce tot gustul.
Mesei bogate de-aici, dacă-ncepe să biruie răul.”
[...]
Zeii în hohote lungi la rîs se porniră cu toții.
Cum îl văzură pe șchiop [Hefaistos] gîfuind și trudindu-se-n sală.
Astfel ei veseli din zorile zilei și pînă spre seară
Benchetuiau și-avea parte de masă la fiecare.
Cîntec frumos le cînta Apolon din lira-i măiastră,
Muzele toate cu farmec în viers le cîntau dup-olaltă.
Dar mai pe urmă, cînd soarele apuse cu dalba-i lumină,
Zeii s-au dus fiecare grăbit în iatac să se culce.
Homer, Iliada, Cîntul I, 567-573, 595-603.
Nunta cosmică continuă.
RăspundețiȘtergereVei vedea.
:)
Aici este ceva mai complicat.
RăspundețiȘtergereZeii dorm.
Actele de divorț sunt pe masă...
Lumea trebuie să dea cu curul de pământ pentru a simți că-i tare.
Asta pentru că,în general,lumii îi plac lucrurile tari.
RăspundețiȘtergere:))
Tari de se crapă-două, în 49! :)
RăspundețiȘtergereTari de cap să nu fie, în rest...ca oţelul!
RăspundețiȘtergere:)
Cre'că am divagat oarecum.
:))
Nu contează, Jean boxează,
RăspundețiȘtergeredă până-n a cincea, cade jos și rupe mingea!
P.S.
Mingea fiind semnul acela rotund și mare (metalic) ce-l poartă cu grație la paradă!
:)))))))))))
RăspundețiȘtergereUps, tu eşti Scorch?
Sunt nişte replici puţin neobişnuite pentru tine. Sau, pe care eu nu le le aflasem.