duminică, 13 mai 2012

Anna O

http://stamps-gallery.com/Bertha-Pappenheim-stamp-10144500

     ≪În 1954, Republica Federală Germană sărbătorea memoria Berthei Pappenheim, moartă în 1936 la Frankfurt pe Main, printr-un timbru cu efigia sa. Socotită drept o figură aproape legendară în domeniul muncii sociale, Helfer der Menschheit (asistentă a umanității), ea trecuse în posteritate alături de alți filantropi celebrii ca Pestalozzi sau Käthe Kollwitz.
          În mod ciudat, aceeași Bertha Pappenheim, cu pseudonimul Anna O..., aparținea deja de mitologia psihanalizei. Îngrijită în 1880, cînd Freud era încă student la medicină, de Dr. Joseph Breuer, cazul ei a fost relatat în Études sur l'hystérie („Studii asupra isteriei”) de Breuer și Freud; acesta din urmă vedea în tratamentul Annei O... punctul de plecare al psihanalizei. Și pînă astăzi, expunerea, în forme elementare, a teoriei freundiene începe prin povestea acestei tinere căreia, sîntem asigurați, „simptomele isterice îi dispăruseră unul cîte unul pe măsură ce Breuer îi evoca circumstanțele în care apăruseră”.


          Anna O... prezenta o serie de simptome legate, pe de o parte, de raporturile foarte proaste pe care le întreținea cu mama sa și, pe de alta, de boala mortală a tatălui adorat: paralizii isterice, înțepeniri, anestezii cutanate, tulburări ale vederii, anorexie, tuse nervoasă; suferea de asemenea de halucinații înspăimîntătoare cu vedenii de șerpi și capete de morți; în afară de aceasta, cînd nu era cuprinsă de mutism se exprima într-un jargon agramatic, compus din mai multe limbi, deoarece își uitase complet limba maternă. Personalitatea sa, observa Breuer, era scindată în două: o parte „normală”, tristă și anxioasă; cealaltă „rea”, grosolană, agitată și distructivă. „În momentele de deplină luciditate, scrie acesta, se plînge că mintea îi e cuprinsă de tenebre, spunînd că nu mai putea gîndi, că devenea oarbă și surdă, că avea două „euri”, unul adevărat și celălalt, malefic, care o împingea să facă rău.”


          Spre sfîrșitul după-amiezii, intervenea ceea ce ea numea „înnorările” sale (clouds), adică o stare de somnolență în cursul căreia putea fi ușor hipnotizată. Breuer, care era socotit atunci unul dintre cei mai buni medici austrieci și pe care Freud îl considera părintele său spiritual, avea obiceiul de a o vizita în aceste momente; ea îi povestea atunci reveriile, angoasele, spaimele sale. „Ea a desemnat acest tratament, scrie Breuer, cu numele foarte adecvat și serios de talking cure (cură prin cuvînt) și cu cel umoristic de chimney sweeping (curățatul hornului). Știa că după destăinuire își pierde întreaga încăpățînare și energie.” Breuer și Freud au numit mai apoi această „poveste de eliberare” „catharsis” sau „purgarea pasiunilor”: ea deschidea drumul psihanalizei.


         De-a lungul celor optsprezece luni cît a durat tratamentul, starea ei s-a ameliorat în mod sensibil. Faptul de a avea posibilitatea să-și exprime liber sentimentele i-a fost, desigur, de mare ajutor. Dar nu este exclus, de asemena, să ne gîndim că, îndrăgostită de Breuer -ceea ce psihanaliștii ar numi astăzi un „transfer” - ea îi oferea în dar simptomele. În același timp, ideea că ceva de natura unei relații amoroase s-ar fi putut înnoda între ei era cu totul străină de Breuer. A fost necesară perspicacitatea feminină a doamnei Breuer pentru a descoperi sensul ascuns al legăturii dintre Anna O... și soțul ei. În prezența manifestărilor de gelozie ale soției, acesta din urmă a decis să pună capăt tratamentului. Or, chiar în seara care a urmat ultimei ședințe, a fost chemat urgent la familia Pappenheim. O găsi pe Anna O... în chinurile unei nașteri nervoase, care se dezvoltase lent, fără ca el să fi băgat de seamă. În fața acestei revelații, o luă la fugă și, a doua zi, părăsi Viena împreună cu soția lui, pentru a petrece la Veneția a doua lună de miere.


          După cîteva decenii, într-o epistolă către Stefan Zweig, Freud scrie în legătură cu acest episod: „În acel moment, Breuer ținea în mînă cheia care i-ar fi putut deschide „porțile Mamelor” (referire la explorarea profunzimilor extrasă din Faust), dar a abandonat-o. În ciuda marii sale înzestrări intelectuale, nu exista nimic faustic în firea lui.” ≫

Roland Jaccard, Nebunia, ed. de Vest, 1994, pag.106-109

15 comentarii:

  1. gresit. acest drum n-a dus nicaieri. sau a produs alte greseli. pentru crestere si dezvoltare este nevoie de "spatiu vital". absenta spatiului vital duce la....ofilire.
    tema de gindire: "vocabularul" unei persoane care stie mai multe limbi. tendinta de melanj a cuvintelor din limbi diferite desi se pastreaza caracterul logic al exprimarii. oare de ce creierul activeaza un anumit cuvint, gaseste cuvintul de are are nevoie dar in alta limba, desi este cert faptul ca persoana respectiva stie acel cuvint si in limba in care doreste sa se exprime?
    sper ca am formulat destul de clar tema de gindire.
    Ramin placut surprinsa de frumusetea mintii unor tineri care traiesc la munte. este adevarat ca isi cauta drumul. iar acest drum ii poate...corupe. cel mai mult corupe...batrinetea si ...devenirea

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă lasă-mă, eu care credeam altceva, care credeam în Faust și în tinerețe.
    Sigur te bântuie o fantomă a nereușitei.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu inteleg ce vrei sa zici. Confunzi....anonimii. Eu te credeam mai profund. Insucces sau neuresita? Consecventii adevarului ar spune nesansa. Te gindesti la tema?

    RăspundețiȘtergere
  4. Este redundant: confunzi anonimii.
    este atât de greu ca cineva să-și rezerve doar un nume...
    referitor la „cuvânt”: induce în eroare reflexivitatea lui.

    RăspundețiȘtergere
  5. There is something in our left hemisphere, a system, a module, a capacity that is constantly trying to see the meaning in the patterns of activity in the brain. It’s trying to interpret emotional changes and behaviors. It’s trying to put this into a story line. It’s the thing that builds our story. It’s also, I think, responsible for why we can talk about determinism and a lack of free will until we’re blue in the face, but none of us actually believes it. Because we feel we are unified and we have this sense of self. I think this is highly related to the interpreter.

    din gazzanika - se pare ca merita a fi citit - in loc de freud.

    Se pare ca in acest an doar 2 anonimi au fost pe ...aici

    RăspundețiȘtergere
  6. voi „anonimii” știți mai bine numărul.
    eu scriu să nu-l citim nici pe Freud și să întoarcem la Antigona lui Sofocle, ocolo Oedip se zbate în întuneric în lipsa cuvântului.

    RăspundețiȘtergere
  7. Gresit. modelul cultural, adica acel model pentru care socrate a baut cucuta. Depindem aparent tot mai mult de cuvinte. Am pierdut acele simturi care ne permiteau sa ne apropiem unii de altii. adica incredere, onoare, etc Iar te-a "busit" vreun anonim de esti asa neincrezator? Si cum se face ca lipsesti de la inaugurarea "macondului" cu fripturi "invirtejite"?

    RăspundețiȘtergere
  8. Socrate a băut cucută pentru împietate, Oedip cred că a făcut altceva.
    Neîncrederea este normală din moment ce refuz orice teism.
    N-am fost invitat!

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu, socrate a baut cucuta pentru ca se incredea in "daimonul" lui si nu in ....modelul cultural. Cred ca observatia era suficienta pentru antici pentru a intelege ca trebuie sa descurajeze consanguinitatea. mai trist pentru noi modernii care prin modelul cultural actual o promovam ...pe tacute.

    Daca ai fost invitat ai fi venit?

    RăspundețiȘtergere
  10. intrebarea era "daca ai fi fost invitat ai fi venit?"

    RăspundețiȘtergere
  11. „Modelul cultural” ca noțiune este o invenție proastă, asta pentru a arăta altora, vezi nu te pune cu mine că modelul meu cultural este mai bun.
    O invitație se face din timp și tot din timp se dă un răspuns. Dacă aș fi fost invitat nu puteam veni, deh! cale lungă, momentan un audit dă cu mine de toți pereții de vre-o săptămână și o va mai face până la sfârșitul lunii.

    RăspundețiȘtergere
  12. foarte bine. vreo se scrie...impreunat.

    RăspundețiȘtergere
  13. Foarte bine. Pe tine nu te corectează mama când aluneci, și o faci destul de des, mai ales scriind de „spațiu vital” și de „model cultural”.

    RăspundețiȘtergere
  14. un monolog în care anonimii au mereu dreptate :))) de aceea sînt anonimi.

    RăspundețiȘtergere
  15. Rătăcirea „anonimilor” este normală, nedumerirea mea constă în felul în care biciuiesc călăuza, punându-i în cârcă anxietatea de care dau dovadă.

    Șerpașii sunt un popor ales, Tensing Norkai este doar un exemplu. :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc