joi, 26 ianuarie 2012

Mimetica unei așteptări


     Desigur că femeia, învățată să aștepte, s-a implicat emoțional în creația artistică. Astfel covorul Penelopei n-ar fi avut nici un sens, dacă nu era descoperit de pețitori. Cui i-ar fi trecut prin minte că o femeie care așteaptă ar putea începe prin așteptare, o carieră artistică. S-ar îndepărta prin asta de la obiectivul ei de femeie?

     Astăzi femeile nu mai așteaptă deloc, este natura timpului, în același timp este și natura nouă în care femeia este privită. Cele mai multe dintre ele visează la o carieră, mai târziu, când lucrurile nu sunt peste așteptări, se întorc la ceea ce știu cel mai bine; la mimetica unei așteptări.

8 comentarii:

  1. ... toate așteptările au un suav erotism în ele, pandhora :)

    RăspundețiȘtergere
  2. scuze, nu vreau sa fiu acida, dar daca te uiti mai bine seamana cu chestia aceea de scrijelire a trunchiurilor de copaci - lasarea unui nume, a unei marci in timpul viu al copacului. asa si aici - scrijelirea hirtiei fotografice, peliculei. a lasa ceva....picatura de aur - autor tournier - ideea de a nu te lasa fotografiat - pentru ca, nu-i asa, orice fotografiere iti ia ceva din sufletul tau....
    cit priveste asteptarea ....barbatilor....a se vedea ...zorba grecul....

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru cei neinițiați trebuie să amintim că grecul Zorba, este la două mii de ani și un pic după Homer, eu am scris că lucrurile au evoluat.

    „Chestia” pe care o compari tu cu pluta, este mai valoroasă decât multe abureli contemporane în domeniul fotografiei, al photoshopului, asta pentru că nu minte, este o realitate de atunci, mai tare ca oțelul cuțitului ce lasă urme în lemnul moale.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca azi femeile nu mai asteapta decat un singur lucru, cand nu mai au nici o departare in jurul lor. Si lucrul ala e sa inteleaga cum se pot intoarce la vechiul statut, dupa ce au luptat atata pentru emanicipare (=anularea distantelor, diferentelor)

    :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Femeile au tot timpul noaptea de partea lor, dar am auzit că și noapte-i de vânzare; parcă a scris cineva asta pe-un blog.

    http://liviudruga.blogspot.com/2012/01/trebuie-sa-vindem-si-noaptea-asta_26.html

    :)

    RăspundețiȘtergere
  6. :) ma tem ca odata cu emanciparea asta, muncesc si mai mult noaptea, asa ca parca nici noaptea nu mai e cea fost odata. Prea multa lumina e oricum noaptea.

    RăspundețiȘtergere
  7. Precum au scris și alții că ziua aparține bărbatului și noaptea femeii, dar în această epocă acestea se cam confundă și ne cufundă! :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc