De unde ştim locul

Tocmai că locul nu este un loc secret, ar fi aşa dacă am şti numai noi unde se află. Un secret trebuie să-l ştie cineva pentru a fi secret şi dispare ca atare, când îl mai ştie şi altcineva. În cazul nostru, locul fugii tuturor dorinţelor neîndeplinite, a acelor nespuse niciodată, nescrise, se află doar în imaginarul minţii noastre. Nu se poate situa şi nici măcar nu există posibilitatea de-a explica ingenuitatea de care face dovadă.


În acest gol se petrec lucrurile cele mai minunate, cât şi cele mai groaznice coşmaruri; s-ar putea crede că este depozitarul viselor noastre.
Suspendate, ca norii de ploaie, stau în efortul nostru, dorinţele adormite. Odată ajuns printre ele, o viaţă întreagă învie, un drum se naşte, o călătorie parvine.


După ani, regretul unuia aducea în imaginarul acestuia o plimbare în Italia, pe străzile înguste ale unui sat de munte de la poalele Alpilor, plimbare în compania iubitei lui de atunci, acum dispărută sau pur şi simplu pierdută în labirintul vieţii. Dar plimbarea aceea nu a avut niciodată loc şi nici măcar Italia nu i s-a arătat unuia. Dar, din nou dar, se poate construi simplu şi repede totul, căci locul de care povestesc oferă toate instrumentele şi plimbarea are loc.


Locul ar merita să fie denumit "dis"; că are legătură cu vis şi pentru că este primul care apare dis-de-dimineaţă în mintea adormită a omului, o clipă doar pentru a-şi semnala existenţa. În dis, omul călătoreşte; rătăcirea în schimb în dis, se numeşte schizofrenie şi ţine deja de patologia nevrozei.