miercuri, 29 iunie 2011

Căutarea - talent grecesc

“Keep Ithaca always in your mind.
Arriving there is what you are destined for.
But do not hurry the journey at all.
Better if it lasts for years,
So you are old by the time you reach the island,
Wealthy with all you have gained on the way,
Not expecting Ithaca to make you rich.
Ithaca gave you the marvelous journey.
Without her you would not have set out."


"Păstrează-ţi Ithaca mereu în mintea ta.
Să ajungi acolo este ceea ce ţi-ai dorit.
Dar nu te grăbi în toată această călătorie.
Este mai bine dacă durează ani de zile,
Deci, vei fi bătrân când vei atinge insula,
Îmbogăţit cu ceea ce ţi-a dăruit drumul,
Şi nu te aştepta ca Ithaca să-ţi dea mai mult.
Ithaca de fapt ţi-a dat destinaţia,
Fără de care această călătorie nu ar fi existat."



Ori tocmai că lucrurile nu stau aşa simplu în această călătorie pe care omul, de fapt o face în viaţă.
Trebuie să reamintesc că vizitând de multe ori Grecia, în special Atena, în special Delfi, am putut să încadrez viaţa grecului modern în limitele unei existenţe deosebit de simple, faţă de cele ale europeanului nordic sau chiar celui vestic. Să fie clima de vină? Sau starea de graţie, de beatitudine care ţi-o dă dorinţa, izvorâtă genetic (sau istoric), de-a trăi în majuscule viaţa.


Revoltele de la Atena în special, nu vizează altceva decât dorinţa populară de a trăi la fel cum au trăit până acum şi nu ne referim la cei zece ani trecuţi de la adoptarea economiei lor de către o monedă sau de către un spaţiu comunitar (prea mare), ne amintim de sutele de ani, chiar când cotropiţi de turci, au reuşit să-şi păstreze o identitate culturală; acum o pierd, la fel cum o pierdem şi noi.


Trebuie să amintesc că pe teritoriul Greciei, cărţile de credit sunt privite ca artefacte extratereste, sigur că în Atena lucrurile stau altfel. Dar Atena Greciei nu este Bucureştiul României şi cine are curajul fragil de-a face această comparaţie sigur nu a fost la Atena deloc şi sigur nu la citit pe Homer (óla). În general toate gândurile grecilor se duc spre Atena; la ce se întâmplă acolo: speranţa este acolo. Ca o completare, oraşul numărul doi: Salonic (Tesalonic) poartă trena Zeiţei şi susţine, prin culturalitatea sa deosebită, Grecia în nordul ei.


Grecia este o ţară încă guvernată mental de o religie creştin ortodoxă, care se ridică; printr-o coincidenţă vestigiile antice sunt acum port-drapelul trezirii nervoase, Parthenon-ul este cel vizat acum de protestatari şi nu o catedrală ortodoxă cum s-a întâmplat în 1821 cu ocazia Proclamării Independenţei. Grecia îşi caută o identitate care, pentru cei mai mulţi din lumea asta, apare ca neobişnuită, dar fiind cea care reflectă cel mai bine starea lor antică. Sigur că cele scrise par bizare acum, dar în felul călătoriei, fiind scurtă sau lungă, ne ascunde destinaţia aparent, totul datorită unei rătăciri. Uneori văd rătăcirea, la fel ca mai sus discutata călătorie, elementul esenţial ce dă vieţii savoarea cunoaşterii şi credeţi-mă grecii ştiu asta.

Versurile în limba engleză sunt de la:
http://archaeologynewsnetwork.blogspot.com/2011/06/ithaca-take-long-journey-home.html
traducerea şi adaptarea îmi aparţine, la fel ca şi greşelile!

2 comentarii:

  1. ,,But do not hurry the journey at all'' is my favorite.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tocmai ce am mai verificat "teoria", nici nu m-am grăbit! :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc