vineri, 5 martie 2010

Nekromantion


Există un loc în lume unde, prin istoria sa, timpul se contractă.
Există un loc pe lume, în care omul se regăseşte, dar nu renăscut, ci îngropat şi ascuns. O clipă, nebănuită de conştientul său, el se află în pântecele mamei pământ, a Gheii; Gaia pe care o ştim cu toţii, soţia lui Uranus, mama lui Cronos, "mama timpului"...
Locul acesta se numeşte Nekromantion. De aici poţi să te strecori în lumea subpământeană, acolo unde te vei întâlni cu cei dispăruţi.
Merită să pomenim măcar de Orfeu, cel care domesticea fiarele pădurilor cu harfa sa. Orice sunet pe care acesta îl provoca dăruia mediului un plus de fericire. Ori tocmai acest ideal de fericire se sparge odată cu pierderea iubitei lui; Euridice.
Zeii sunt şocaţi, lumea se ofileşte, cântul dispare. Mai târziu s-a povestit că Zeus, marele olimpian ar fi fost înduplecat să facă ceea ce niciodată n-ar fi crezut; să aducă pe cineva de pe tărâmul morţilor înapoi, în lumea vie, reală şi caldă. L-a chemat pe Hermes, crainicul şi mesagerul zeilor, să-l conducă pe Orfeu în Infern şi oare pe unde, pe ce cale...
Oamenii ştiau unde, acolo se duceau măcar să-l audă pe cel de dincolo şi chiar dacă nu-l vedeau, iluzia unei auzenii era îndeajuns pentru a-l marca pe cel viu că sacrificiile şi slujbele pe care le-a făcut şi-au avut rolul lor binefăcător; auspiciile sunt de bun augur, vor spune mai târziu romanii.
De aici, de la Nekromantion a pătruns Orfeu în Infern însoţit de Hermes şi-au găsit-o pe Euridice. Hermes i-ar fi zis lui Orfeu; acum nu te uita la ea, întoarce-te, numai afară vei putea, aşa cum stai acum nu-i bine; o vei pierde pentru totdeauna.
Orfeu l-a crezut şi a mers în faţă, spre ieşire, gândindu-se numai la frumoasa sa Euridice. Iar spre ieşire, cade în dizgraţie, preacurios se-ntoarce şi o pierde, vroia doar să o vadă încă o dată, aşa preafrumoasă cum el o ştia.
Astăzi, Nekromantionul se poate vizita, el se află în regiunea Epir, prefectura Preveza.
Pe autostrada ce vine de la Thesalonik, la aproape 40 de km spre Atena există o bifurcaţie, care în stânga o ia spre Ioanina, prin Veria. O autostradă modernă ce trece prin munţii Pindului şi urcă până la aproape 2000 de metrii, printr-o puzderie de tunele, traversează Grecia de la est la vest. Lăsăm Ioanina în dreapta şi mergem în continuare spre Igoumenitsa, portul de legătură cu insula Corfu. Aici autostrada se termină şi ţinea stânga spre Parga, un minunat port turistic la marea Ionică. Putem să nu intrăm în orăşelul-port şi tot spre stânga o luăm spre Preveza, un alt oraş la Marea Ionică, locul unde se află Actium. Loc cu o altă istorie şi cu o altă dragoste.
Spre Preveza este un drum naţional de coastă, un drum mărginit de chiparoşi de o parte şi de marea în cealaltă, dacă prindeţi apusul de soare merită să nu opriţi; există o contagiune locală de melancolie, prea periculoasă pentru optimismul vacanţei.
În localitatea Mesopotamo, există o benzinărie şi un service auto, de aici la trei km în stânga ajungeţi la Nekromantion. Undeva înainte parcaţi şi drumul se poate face numai pe jos, oricum peisajul este superb şi merită o dezmorţire după un drum cu maşina.
În cadrul sitului se coboară pe o scară metalică abruptă şi se pătrunde în ceea ce se poate numi anticamera în drumul spre Infern. Există o crăpătură adâncă în stâncă, astăzi astupată, de acolo se pare că aburi narcotizanţi induceau o stare semiconştientă vizitatorului, care era luat printr-un sistem de scripeţi, ce-i trezea o angoasă a unei reîntoarceri, a unei revederi. Căldura locului, care se simte şi azi, făcea vizita neplăcută, dar mulţumitoare pentru cel care plătind excursia, era în final şi foarte mulţumit. Glasurile pe care le auzea, corurile şi loviturile saboţilor pe podiumul de lemn făceau parte dintr-un rechizitoriu amplu. Astăzi lucrurile se rezumă la jocul de tarod şi la o cafea cu rom.Într-un sincretism religios, deasupra acestei încăperi subpământene se află o mică biserică ortodoxă, care nu mai funcţionează, dar care păstrează în interior toate obiectele de cult ale unei creştinism timpuriu. Merită şi aceasta vizitată.
Mai departe este delta Acheronului, râul ce provine din adâncurile Infernului...

______________________________________
Prima fotografia reprezintă laterala biserici ortodoxe construite pe Nekromantion, mai jos se vede toată valea pe care a săpat-o Acheronului în drumul lui sinuos spre mare.

A doua, este încăperea cu pricina...

2 comentarii:

  1. http://el.wikipedia.org/wiki/Νεκρομαντείο_Αχέροντα

    RăspundețiȘtergere
  2. Este OK! Pentru asta mai pun o imagine!

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc