Ruth - a doua poveste de ieri

Timișoara, P-ța Victoriei, la centru

N-am prins adolescența într-un jurnal, amintiri vagi mă lansează în cugetări cinice în care de ce nu, sau de ce da ...! N-a existat vreo aventură care să-mi scoată la vârsta mea pantalonii scurți la uscat.

Pubertatea; marcată de erori asupra sexualității, mi-a dat igiena morală în a căuta iubirea făcătoare de minuni. Atunci când a venit, căci povestea am relatat-o, eu i-am tras-o mamei, mamei ei, făcătoare de minuni.

În final nici-o văduvă nu este prea singură.
Acum când scriu rândurile astea, pot să-mi amintesc de marea mea iubire de la patruzeci de ani, atunci când am fost lovit -eu în mașină, de o tânără studentă -ea în mașină, în parcarea din fața Primăriei.

A urmat o lungă discuție asupra erorii, undeva la umbră, la o cafea, aproape de teatru.
N-am băgat de seamă că asigurarea ei era expirată, că șoaptele ei erau din ce în ce mai tăcute, sau că am plătit în final nota de plată cu tot cu accidentul matinal.

Sigur că un număr de telefon mi-a lăsat; că la câteva zile de așteptare -și eu mi-am lăsat un număr de telefon, am încercat să rezolv ceva.

Atunci mi-a răspuns mama, mama ei, mama tuturor accidentelor și ghinioanelor din lume.
Mama ei arăta bine și în lipsa tuturor circumstanțelor am futut-o, de fată nici gând, n-am mai văzut-o de atunci. Mult mai târziu am aflat că fut o văduvă. Am încetat din respect relația. Ce ironie!

Fata care citește

Palaestra, Olympia, Greece

În moartea eleganței, o postare veche (http://scorchfield.blogspot.ro/2011/05/moartea-elegantei.html) discutam genul prin care privim imaginea; prin feminin, sau prin masculin.

Luat de valul hermeneuticii, am uitat să pomenesc de fata care citea cartea, fata pe care am întâlnit-o după mulți ani la Olympia din nou.

Turismul de masă este asemenea unui export de vite.
Rareori vezi desprinzându-se din grup oaia neagră.
Un ghid ciripește asemeni unui profesor orb, iar în jurul său, oameni se plictisesc de moarte, nu toți, este adevărat, dar aproape toți îl urmează.

Mai târziu, dacă o cauți, o vezi găsi pe fata care citea cartea. Desprinsă din grup, poate neinteresată de arheologie, de mit, fata citește povestea sa preferată cu dragoni, poate cu vampiri, poate cu mașini de lux, dar asta deja nu mai contează.

Dacă totuși contează ceva, este prezența. Și fata care citește cartea este întrecută de fata care face poze. Oooo! dar asta este altă poveste, așa cum scrie Herodot.

Nu pierdeți tot timpul privind pietrele, tablourile sau sculpturile, treptele de marmură sau luminile; priviți vă rog și oamenii care privesc la ele, la cele pomenite. Fără să vreți, veți beneficia de o încărcătură dublă, când părăsiți locul, greutatea spirituală vă va da dureri de cap. Eu așa am pățit, dar nu toți trebuie să-mi dea dreptate, doar eu îmi dau cu părerea.

Fata cu elefant

Slăbiciunea mea pentru apă, pentru pachiderme, pentru...

Alaltăieri, azi, acum (varianta umană)

Alaltăieri paznicul sosi cu întârziere la cafea. Intra în schimb la ora 8 dimineața, dar de obicei ne întâlneam cu el la 7 și-un pic. Veni agitat și pricina ne-o împărtăși imediat. Se îndrăgostise.

Fiecare dintre noi se priviră câteva secunde, apoi icnirăm împreună, cei care pufniră chiar se înecaseră. Dar paznicul, care era mult mai bătrân ca noi, nu se supără, ba dimpotrivă, ne explică -cu prea multe amănunte, cât de frumoasă este tânăra din corpul de pază de la super-marketul din apropiere. Super-market abia deschis și care făcea o concurență bruscă magazinului de unde noi ne luam cornuri și lapte bătut.

Paznicul încercă să ne convingă și pe noi că tânăra l-a văzut și că intențiile lui sunt onorabile. Sigur că barba lui și hainele cam ponosite induc în eroare ceea ce are el cel mai presus, adică un suflet mare. El ar putea să-i ofere ce alții nu pot. Fiind așa de extaziat, nimeni dintre noi nu a încercat să-l corupă din visarea sa și să-l arunce puțin cu picioarele pe pământ.

Azi, după cele povestite -întâmplări ce ne mai tulbură monotonia activităților profesionale, paznicul veni frumos îmbrăcat, destul de bine tuns și chiar parfumat. Ne-a explicat repede că atunci când va ieși din schimb, se va duce la super-market pentru a o întâlni pe tânăra -într-un fel paznic ca și el. Nimeni n-a încercat să-i schimbe gândul și cred și acum că asta nu era treaba noastră.

Acum, când vrem să-l vedem pe paznic, mergem la spital. A fost găsit în parc bătut bine, se pare că va pierde un ochi. Inspectorul care a preluat cazul, după ce am dat declarații despre paznic, ne-a povestit că a fost bătut de niște persoane care l-au acuzat de hărțuire sexuală asupra unei tinere. Erau de fapt frații fetei de care ne povestise chiar paznicul.

Zboară, zboară...

http://anapauper.wordpress.com/2012/02/23/deanna/#comment-12029

caietul stă pe trepte care au piatra încastrată.
locul nu a fost ales întâmplător,
iar Deanna zboară ca o pasăre maiastră,
în jurul unui copac plutitor.


nori bogați de ploaie,
uda-ntr-una pe fata bălaie
și ea zboară, zboară,
sub un soare lucitor.

http://anapauper.wordpress.com/2012/02/23/deanna/

Ordinea creației fiind de fapt invers, de jos în sus, prima dată au apărut treptele, apoi caietul, apoi desenul, apoi poezia, apoi harta cu sensuri ale cuvintelor, apoi postarea!