Ficatul paznicului

    „Spre zei dau rugă să-mi dezlege chinul.
    De-atît amar de ani de cînd veghez culcat
    Pe casele atrizilor - biet cîine -,
    Am prins a ști și rostul stelelor pe cer.”

Eschil, Agamemnon, 1-30 *

Trezit. Treaz. Viu.

Orice incursiune în realul visului nu are sorți de izbândă decât în a afla cum a dormit pacientul, individul.

Și el a dormit pe ficat.

Partea aia pe care noi o numim dreaptă, pentru că lipsește inima, este partea pe care n-ai voie să dormi atunci când ai un transplant de ficat. Dormi pe inimă. Acolo este psyche (sufletul), oare de ce?

Mă doare inima?

Ești îndrăgostit!

Mă doare ficatul?

Ai băut prea mult!

Tocmai că în această conjunctură m-am născut a doua oară. Cu un nou ficat. Dar ce vise!

Viața mea de acum încolo va fi în a proteja ficatul... visul... visele.

În lipsa unei oboseli, nefiind indicată de medici, am apelat la înălțimi; oxigen scăzut, presiune fină și să vezi ce vise.

Avea dreptate medicul care-mi povestea că am primit ficatul unui tânăr ce-a văzut jumătate de lume.

Eu sunt cel mai avantajat, nici Facebook-ul nu este în fața mea, cu toate că miile de poze și miile de like-uri pe care le-am văzut pe pagina lui, nu fac nici măcar cât un vis al lui.

Cum am ajuns pe pagina lui de face_book?

Datorită unui vis!

Cum știu și parola?

Datorită altui vis.

Așadar, mă așez între Matterhorn și Mont Blanc și visez, așa la înălțime.

Să știi biografia unui om este una și să-i visezi visele este alta.

Așadar eu cu ficatul Lui suntem buni prieteni, asta și datorită unei imunități scăzute de care beneficiez de mic copil.

Am ajuns la performanța când trec prin vise ca acceleratul prin gară, îmi aleg visele, îmi celebrez visele.

Cum îmi simt ficatul?

Perfect, se pare că creierul meu dă logic bine cu poftele.

Aș putea acum să vă povestesc un vis, dar este târziu și trebuie să-l visez. Încă o dată! Să fiu din nou câine.

* Antologie lirică greacă, Univers, 1970, pag.155

Alaltăieri, azi, acum (varianta umană)

Alaltăieri paznicul sosi cu întârziere la cafea. Intra în schimb la ora 8 dimineața, dar de obicei ne întâlneam cu el la 7 și-un pic. Veni agitat și pricina ne-o împărtăși imediat. Se îndrăgostise.

Fiecare dintre noi se priviră câteva secunde, apoi icnirăm împreună, cei care pufniră chiar se înecaseră. Dar paznicul, care era mult mai bătrân ca noi, nu se supără, ba dimpotrivă, ne explică -cu prea multe amănunte, cât de frumoasă este tânăra din corpul de pază de la super-marketul din apropiere. Super-market abia deschis și care făcea o concurență bruscă magazinului de unde noi ne luam cornuri și lapte bătut.

Paznicul încercă să ne convingă și pe noi că tânăra l-a văzut și că intențiile lui sunt onorabile. Sigur că barba lui și hainele cam ponosite induc în eroare ceea ce are el cel mai presus, adică un suflet mare. El ar putea să-i ofere ce alții nu pot. Fiind așa de extaziat, nimeni dintre noi nu a încercat să-l corupă din visarea sa și să-l arunce puțin cu picioarele pe pământ.

Azi, după cele povestite -întâmplări ce ne mai tulbură monotonia activităților profesionale, paznicul veni frumos îmbrăcat, destul de bine tuns și chiar parfumat. Ne-a explicat repede că atunci când va ieși din schimb, se va duce la super-market pentru a o întâlni pe tânăra -într-un fel paznic ca și el. Nimeni n-a încercat să-i schimbe gândul și cred și acum că asta nu era treaba noastră.

Acum, când vrem să-l vedem pe paznic, mergem la spital. A fost găsit în parc bătut bine, se pare că va pierde un ochi. Inspectorul care a preluat cazul, după ce am dat declarații despre paznic, ne-a povestit că a fost bătut de niște persoane care l-au acuzat de hărțuire sexuală asupra unei tinere. Erau de fapt frații fetei de care ne povestise chiar paznicul.