Regăsirea identității

Spre fațada nordică a Templului lui Apollo de la Bassae

Ascunderea fizică a identității se face prin acoperirea feței, totale sau parțiale, a trupului în general. În urma ascunderii cunoașterea devine difuză, împrăștiată. Cei care își acoperă fața o fac de cele mai multe ori dintr-o conotație religioasă, independentă dorinței proprii de cunoaștere. Un ochi închis cunoaște mai puțin decât unul deschis. O față mutilată în schimb, este ascunsă datorită unui reflex estetic, survenit în urma unei educații.

Muzeele sunt pline de statui antice degradate, și totuși acestea sunt admirate în întregime sau pe părți.
La Bassae avem un exemplu interesant și unul din principiile Comitetului pentru Păstrarea Templului lui Apollo Epicureicul, în acord cu Carta de la Veneția și New York privind monumentele antice * este ca protecția să înceteze atunci când templul va fi capabil -prin reconstituirea și reconstrucția survenită, să se protejeze singur.

Fațada nordică a Templului lui Apollo de la Bassae

Decizia de a acoperi templul are ca bază științifică coroziunea pe care apa o face asupra marmurei în sezonul rece datorită diferenței mari de temperatură zi-noapte **.
Într-adevăr, cortul protejează mai bine ca oricând templul, chiar are deschizături în partea superioară care permite apei să se evapore fără a face condens și totuși în atare condiții, după un efort financiar considerabil, unul uman poate și mai mare, în fața naturii, ne va fi greu să dăm la o parte cortina.

fisuri transversale în majoritatea coloanelor templului

În viitor, și poate singura soluție viabilă, ar fi pentru a face un templu modern care să-l înglobeze pe actualul. Identitate într-altă identitate, o cutie-muzeu. Postmodernitate și degenerare.



_______________________________________________
* The Temple of Apollo Epikourios at Bassae, - Xeni Arapoyianni -archaeologist,
Ministry of Culture and Tourism, Archaeological Receipts Fund, 2010, pag.54
** op. cit. pag. 52.

Coloana

Messenia, Peloponesse, Greece

Ieri în jurul prânzului, la Radio Cultural un popă bătea câmpii despre originea coloanei, despre Chateaubriand, despre felul cum acesta din urmă a descris coloana creștină, despre copac, despre pădure.

A trebuit să mă arunc repede din mașină înainte de a afla numele ortodoxului care uitase de anticul grec; de copacul (măslinul) din mijlocul palatului lui Ulise din Ithaca, măslin ce devine pat matrimonial în partea lui superioară. Nici de coloanele de lemn ce susțineau tavanele palatului lui Neleus, și mai puțin departe de acesta a lui Nestor, palate pavilionare, întinse. Când au fost cuprinse de incendii aceste coloane din lemn au devenit capcane ce-au prins locuitorii în mijlocul lor. Astfel că ideea de coloană din piatră a devenit o realitate necesară.

Însă coloanele nu sunt necesare numai pentru a susține tavane, ci și oameni, animale, produse ale artei și imaginației artistice. Coloana ca idee a fost terminată de Brâncuși. Coloană ce nu are nimic creștin în ea, fiind Universală. Vor trece poate o sută de ani pentru ca acestă coloană să fie continuată.

În mijlocul Athinei, lângă Akropolis, este Monumentul lui Lysicrates. Aproape de acesta, două stele pomenesc de mari oameni ce-au locuit în acestă minunată piațetă. Una din stele este despre Byron, alta despre Chateaubriand, și unul și celălalt încărcați de cultura antică grecească, au deșertat-o cu folos la ei în țară, au continuat și-au legat un antic grec de contemporanul lor - asta popa a uitat să ne amintească. Ortodoxismul și-a uitat rădăcinile, chiar și pe părinții platonicieni - asta se va întoarce împotriva lui.

În Athina, în jurul Parthenon-ului sunt câteva biserici pline de coloane antice, care arată foarte bine, fiind protejate de însăși biserica în sine.

Disc

Parte din coloană, Templul lui Zeus, Olympia, Grecia

Soarele ne apare tot timpul ca un disc, excepție făcând eclipsele.
Asemeni unui bănuț ce se dă de-a dura pe o masă, soarele se rotește în mintea noastră la fel.
Am dedus repede că starea de echilibru a cercului este verticală și nicidecum orizontală, cum lesne ne-am fi închipuit. Cercul trebuie privit.

Dacă cercul este plat, el este așezat, este orizontal, o linie dreaptă.
Mai târziu ceva îl va mișca de acolo și va cădea, va aluneca; va deveni vertical, starea lui de grație finală.