Marea Liniște în fața Marii Tăceri

http://best-museums.com/italy/127-italian-museum-of-modern-art.html

≪... acela care renunță la propria liniște pentru liniștea altora o pierde pe a lui însuși, iar de la ceilalți nu primește în schimb nici o recunoștință.≫ 

Machiavelli, Scrisoare către Francesco Vettori -Prea Ilustru Ambasador al Florenței pe lîngă Marele Pontifice *

≪Căci se înșeală acela care crede că oamenii mari uită insultele trecute pentru beneficiile prezente pe care le obțin.

Ducele s-a înșelat, și el, atunci cînd a făcut această alegere, care a și fost cauza pierii lui.≫

Machiavelli, Principele, Cap. VII la sfârșit **

__________________________________

* Niccolò Machiavelli, Principele, ed. Științifică, 1960, pag.1; 

** op. cit. pag.35.

După apus — contradicții

lămâițe în așteptarea ploii nocturne

O greblă luminoasă s-a pierdut după case și arbori, perpendicular pe strada mea.
În urma ei, dâre lungi strălucitoare coborau încă de-a lungul gardurilor.
În umbra lui — a soarelui ce fugea de norii încărcați, natura a căpătat lumina crepusculului.
Crepusculul nu face umbră, este asemeni celui ce nu se vede în oglindă; îți arată și tu nu vezi: păcatul.
Păcat de aceste clipe, rare, liniștite. Clipa, urmată de altele, vine cu întrebarea: acum?
Ce vezi acum ?
Mă uit: fosforescența unei lumi se naște, licuricii nu apar — este prea devreme, apune soarele.

Ziua liniștii totale

Nimic cuprinzător în moarte. Neant. În lunga plimbare prin cimitir, am tras concluzia că morții erau mai mulți decât viii. Poate că nu veniră toți.

La căderea întunericului, cimitirul s-a îmbrăcat în lumină. Pe cer au venit stelele și de sus toți și toate priviră, așa este normal, ca de sus să se vadă totul. Prostia cu iadul ține de sperietoare. Lumea noastră n-are nici o legătură cu altă lume. Poate că pur și simplu sufletul se evaporă și se condensează altundeva, ca să nu scriu altceva.