Se afișează postările cu eticheta Sparta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sparta. Afișați toate postările

joi, 17 septembrie 2015

Metropolis _ Mistras

Metropolis - Mistras
În viziunea mea, toată așezarea creștin-ortodoxă de pe pantele munților Taygetos; așa arată.
Este ceva înghesuit, străzi înguste și lipsite de ziduri, de unde poți vedea în sus Palatul și mai sus Citadela. Spațiul este aplecat, ridicat spre vest, spre creste.

Prima intrare este Metropolis, a doua PantaAssa... și tot așa, ceva aici ține de cei ce au fost înainte: spartani.

În 396 Alaric spulberă Sparta și mulțimile se urcă îngrozite pe înălțimi, sapă în piatră și înalță ziduri.
Cei care au rău de înălțime o virează invers, spre Est, și se retrag pe o insulă ce mai târziu se va chema Monemvasia.
„Universul grec este limpede” spunea Camus, rezolvarea se naște din supraviețuire, din adaptare.
La Mistras, în lipsa spațiului, morții se îngroapă în ziduri, apa se adună în vechile sarcofage antice găsite la poale, se cultivă pe o palmă de pământ -nimic nu este întâmplător.

La biserica Sf. Theodor, o încăpere laterală naosului, numită oarecum diaconos, locul corului, aerul mișcat de soarele ce pătrunde prin ferestruică, miroase a smirnă. La Mistras s-a locuit până în anul 1953, de atunci, locul a devenit muzeu. Nu au loc slujbe, dar zidul emană mirosul îmbibat de secole, de celebrări în numele celui ce a devenit atunci Dumnezeu, apoi Fiul, apoi Fecioara, apoi Arhanghelii, apoi Sfinții, apoi conducătorii și istoria se repetă.

Da, ca liber cugetător am văzut Mistras-ul în lumina celor ce au dorit să ducă mai departe cunoașterea, să o protejeze de hoarde, de barbari.
Acum nu este oare la fel în alte părți?!

sâmbătă, 12 septembrie 2015

Leonidas has left the building



Una dintre concurențele cele mai puternice țin de fapt de imagine, cealaltă de interpretarea imaginii, abia a treia putem să scriem că ține de sunet, dacă nu cumva imaginea se intercalează cu impresia privitorului, și atunci sunetul cade pe locul patru.

Ceea ce scriu ține de Elvis, care în lipsa sunetului a creat o mulțime de legende, în schimb imaginea a înlocuit sunetul și de aceea, ceea ce trebuia să se audă de fapt a căzut cu cel puțin un loc mai jos.

Una dintre cele mai valoroase sculpturi ale Greciei călătorește și totuși pe noi nu ne interesează ceea ce spartanii aveau ca loc de valoare; lupta. Pe noi ne interesează imaginea, rotirea, profunzimea.

Eu sunt unul dintre puținii vizitatori anuali care n-au habar cum arată Spartanul.
Spartanul este plecat.
Este într-o călătorie.

vineri, 11 septembrie 2015

Rămășițele de la Sparta - o ironie a istoriei

Teatrul antic de la Sparti (Sparta)
Pausanias pomenește de spartani în cartea a III-a Laconica, ca fiind cei ce se îngrijeau de arta războiului și doar de atât. Spartanii au fost cei care în două războaie îi distrug pe messenieni (vecini vestici cu ei), pe cei care inventaseră arta dansului și care aveau concursuri anuale de cântat și de dansat.

Locul pe unde intrau actorii (Parados) spre scenă (Skena)
Sunt două momente pentru Sparta, care prin amploarea lor prezentă au definitivat viitorul: primo fiind bătălia de la Leuctra (371 î.e.n.), când tebanii conduși de Epaminondas îi spulberă triunghiular pe spartani, recolonizează Messenia, secundo, vizigoții conduși de Alaric șterg în 396 e.n. Sparta de pe fața pământului.

Cartier modern al noului oraș Sparti (Sparta)
Ceea ce se întâmplă cu Sparta după cucerirea romană nu devine interesant, ceea ce este foarte interesant, devine teatrul pe care Sparta îl are și care supraviețuiește mult mai bine decât cetatea, decât templele, decât drumurile.

Coloane descoperite în apropierea teatrului
Coloanele de la Sparta au fost făurite de artiști, ele zac așteptând un timp celebru pentru a fi ridicate.
Trag concluzia că peste tot arta și cultura supraviețuiesc mult mai bine celorlalte ambiții, fie ele politice sau militare.
Martor fiind la Sparta, teatrul (nou descoperit) arată chiar bine față de pustiirea ce a avut loc ...

marți, 8 septembrie 2015

Lamentarea: This is ... Sparta !

Culmea dealului de la Sparti -Sparta cum știm noi
În felul unei singure percepții, Sparta este dovada că ne aflăm în fața unei singure contradicții: ceea ce se poate întâmpla; se întâmplă, și doar o singură dată. O singură dată în viață, pentru că a doua oară ne omoară: definitiv.

Am dorit să văd Athina și după ce i-am sorbit ușor frumusețea, am dorit să văd Sparta; ca fiind lovit, să cad, din unghiul acesta jos să văd lumea. Nu m-am îmbogățit mai mult în ceea ce se cheamă „tare”, mai mult la Athina. Noi românii spune „tară” cu „t” la ceea ce ar putea însemna o nebunie, ceva exotic, ceva extravagant în felul sătenilor de a privi nebunul ce disecă natura.

„Tara” asta poate fi ceea ce „Pe aripile vântului” însemna „acasă”, locul unde toate se conjugă și capătă forma repede înțeleasă a omului, a familiei, a centrului, a ombilicului: omphlaos.

Sparta este ascunsă sub un deal, năvălirile triburilor avare și vizigote au mutat populația romanizată în stânga și în dreapta. Sparta la ora când a fost tăvălită era doar o babă îmbătrânită. Violul, pentru că așa putem realiza cel mai bine o imagine asupra celor întâmplate, a survenit în lipsa oricăror satisfacții reciproce. Sparta nu mai era ceea ce a fost, iar cei care au ajuns atât de jos, sudic, au fost mințiți pentru a se abate de la jefuirea lor istorică. O parte au migrat spre înălțimile munților Taygetos și-au făurit Mistras-ul, o bijuterie o lumii ortodox-creștine, alții s-au dus spre mare și-au remodelat Monemvasia, o insulă stâncoasă.

Delphi a fost la fel jefuit datorită legendei, dar alți cuceritori au luat înaintea celor renegați astăzi majoritatea bogățiilor.

Voi încerca în cele ce urmează să povestesc despre aceste locuri.
Voi încerca să vă surprind prin cât mai multe imagini, de aceea încep astăzi, cu unica imagine ce reprezintă; Sparta.

sâmbătă, 22 august 2015

Către sud

≪Se spune că Filip ar fi murit în timpul arhontatului lui Pitodem la Atena și că, Alexandru, fiul lui Filip, care avea pe atunci vreo douăzeci de ani, o dată ajuns la domnie, a plecat în Pelopones. Acolo el convocă o adunare a grecilor peloponesieni, cărora le ceru comanda supremă a oastei împotriva perșilor, comandă acordată de ei mai înainte lui Filip. Toți au fost de acord, cu excepția spartanilor care i-au răspuns că nu le este în obicei să asculte de alții, ci să comande.≫

Așa începe „Expediția lui Alexandru cel Mare în Asia” scrisă de Arrian (Arrianus), așa începe și povestea noastră din sudul Greciei, de undeva din sudul peninsulei Mani.

duminică, 28 decembrie 2014

Despre măslin


Măslinul l-am luat din Artemisia (Artemida), Vavrona(s), la nord de capul Sunio(n).
Doi ani am visat împreună. Și primăvara acestui an i-am dat libertatea câmpiilor scitice.
Astăzi, prima lui zăpadă, care îi accentuează verdele mediteranean, nemuritor într-un fel, pal primăvăratic.



Măslinul meu altoit Kalamata are o personalitate și pentru asta îl admir. Vom muri împreună este gândul meu, dar el mi-o ia înainte. „Sute de ani am privit spartanii!”

joi, 18 septembrie 2014

Religia formei


Bridge at river Eurotas,

by Otto Stackelberg,

Black-and-white litograph by Dervy and Frey 
(Pylos - Museum of Navarino)
O colecție impresionantă de litografii, lăsată de Rene Puax prin donație statului grec, alcătuiește Muzeul Navarino din Pylos. 
http://www.pylos.gr/index.php?option=com_content&task=view&id=40&Itemid=57&lang=en
Am ales astăzi una care m-a impresionat prin liniștea și candoarea peisajului;
Pod peste Eurotas.


Pausanias ne scrie din Călătoria lui în Grecia:
”... La moartea lui Myles a luat domnia fiul lui, Eurotas. Acesta a construit un canal și a îndreptat spre mare apele care formau o mlaștină în cîmpie; iar atunci cînd apele s-au scurs, cele rămase au format un rîu, căruia el i-a dat numele de Eurotas. Cum Eurotas nu avea copii de parte bărbătească, a lăsat domnia lui Lakedaimon, care avea de mamă pe Taygeta și de la care și-a luat numele și muntele.

După datele tradiției tatăl lui Lakedaimon ar fi fost Zeus.

Lakedaimon a avut de soție pe Sparta, fiica lui Eurotas, iar cînd a venit la domnie a dat îndată țării și locuitorilor ei numele său. După aceasta a mai zidit o cetate, căreia i-a dat numele soției lui, iar cetatea poartă pînă-n zilele noastre numele de Sparta.” *

Eurotas la monumentul de la Termopile
Două statui monumentale străjuiesc monumentul de la Termopile. În stânga Eurotas și în dreapta Taygetos. Ansamblul are la mijloc statuia unui luptător spartan cu sulița pregătită pentru a fi aruncată, sigur Leonidas întruchipează acest hoplit cu o privire aspră.

În schimb Eurotas este oarecum visător, pașnic.
Podurile care traversează apele de munte trebuie să fie înalte, apele acestea umflate de ploi pot rupe repede stâlpii, atunci podul se prăbușește.
Podul din litografie respectă, prin bolta lui maiestoasă această lege, mai mult chiar, lasă loc și prin picioarele lui să treacă râul devenit torent peste noapte.
Omul de pe pod ne dă unitatea de mărime, astfel că întreaga construcție apare uriașă pentru acele vremuri. Omul traversează urcând, apoi coboară pentru a ajunge la capătul podului, acolo, după o stâncă, în umbră, îl așteaptă cineva.

Taygetos este muntele, masculinul și nicidecum cum ne povestește Pausanias, chiar și la Termopile el arată astfel, supărat și plin de furtună. Totuși istoria nu ține cu punctul meu de vedere. Taygetos este soacra Spartei. Ține încă de matriarhat.

Taygetos la Termopile






* Pausanias, Călătorie în Grecia, vol. I, ed. Științifică, 1974, pag.215.

duminică, 17 iunie 2012

Epaminonda de Gârliște

magazin universal din satul Gârliște, comuna Carașova (cred?), Reșița, jud. Caraș-Severin

Spre morile de apă de pe Gârliște am să povestesc mai târziu, acolo sunt cetăți în care domesticirea apei se făcea cu o tactică militară. Apa, domeniu atât de fluid în mintea tuturora, atât de exploatat, atât de definit, totul se știe despre apă; graalul apei!

vâltoarea
Așa am venit acasă, în dorința de-a povesti despre apă, despre vâltoare, locul coriolis, domesticirea apei...
Când colo, la venire, căci la ducere eram preocupat de gropile de pe drum, la întoarcere rupt-n gură de drum eram preocupat să nu mușc vreun pieton cu bara automobilului meu supărat că i-am ars scutul și pietre grele i-au dat la gioale, așa am observat că vine -din stânga Epaminonda, și dacă vreunul iese din magazin, mai bea o gură și centrează în fața radiatoarelor mele (două -și cel de climă), reușesc să nu-l dobor.


La 36 ca la 55 cât are Absintul, nu iese nimeni, toți lucrează.
Așa am ajuns acasă neștiind că undeva -într-un loc minunat dealtfel, cineva s-a gândit la Epaminonda.


Din istorii:


La Leukra, în 371 Î.H. (î.e.n.) generalul teban Epaminonda împreună cu omul politic (teban) Pelopidas, înfrâng armata spartană condusă de regele Cleombrotos. Au fost în acele vremuri grele 10.000 de spartani împotriva a 7.000 de tebani, la ora actuală ambele cetăți sunt pulbere, deci nimeni nu poate interveni asupra cifrelor, dar se pare că sunt destul de reale. Pentru Teba nu s-a întâmplat mare lucru: a avut loc o hegemonie de scurtă durată, apoi decăderea continuă. În schimb Sparta și-a pierdut hegemonia în Elada, lucru greu de înfăptuit chiar și de către atenieni. Epaminonda este o istorie ca om, ca politic, ca orator... și eu am trecut cu mașina pe lângă el. Trebuie aflat ce l-a mânat pe omul din Gârliște să pună numele firmei sale în acest context istoric atât de amplu de dezvoltat. Și dacă mă duc acolo și-mi scoate Plutarh și Suetonius, sau Polybios și Herodot și mi-o dă în gură? eu zic că nu mă duc!


P.S. poate cineva a văzut filmul 300, ca să vadă ce făceau spartanii în acele vremuri!