Lamentarea: This is ... Sparta !

Culmea dealului de la Sparti -Sparta cum știm noi

În felul unei singure percepții, Sparta este dovada că ne aflăm în fața unei singure contradicții: ceea ce se poate întâmpla; se întâmplă, și doar o singură dată. O singură dată în viață, pentru că a doua oară ne omoară: definitiv.

Am dorit să văd Athina și după ce i-am sorbit ușor frumusețea, am dorit să văd Sparta; ca fiind lovit, să cad, din unghiul acesta jos să văd lumea. Nu m-am îmbogățit mai mult în ceea ce se cheamă „tare”, mai mult la Athina. Noi românii spune „tară” cu „t” la ceea ce ar putea însemna o nebunie, ceva exotic, ceva extravagant în felul sătenilor de a privi nebunul ce disecă natura.

„Tara” asta poate fi ceea ce „Pe aripile vântului” însemna „acasă”, locul unde toate se conjugă și capătă forma repede înțeleasă a omului, a familiei, a centrului, a ombilicului: omphlaos.

Sparta este ascunsă sub un deal, năvălirile triburilor avare și vizigote au mutat populația romanizată în stânga și în dreapta. Sparta la ora când a fost tăvălită era doar o babă îmbătrânită. Violul, pentru că așa putem realiza cel mai bine o imagine asupra celor întâmplate, a survenit în lipsa oricăror satisfacții reciproce. Sparta nu mai era ceea ce a fost, iar cei care au ajuns atât de jos, sudic, au fost mințiți pentru a se abate de la jefuirea lor istorică. O parte au migrat spre înălțimile munților Taygetos și-au făurit Mistras-ul, o bijuterie o lumii ortodox-creștine, alții s-au dus spre mare și-au remodelat Monemvasia, o insulă stâncoasă.

Delphi a fost la fel jefuit datorită legendei, dar alți cuceritori au luat înaintea celor renegați astăzi majoritatea bogățiilor.

Voi încerca în cele ce urmează să povestesc despre aceste locuri.
Voi încerca să vă surprind prin cât mai multe imagini, de aceea încep astăzi, cu unica imagine ce reprezintă; Sparta.