Rămășițele de la Sparta - o ironie a istoriei

Teatrul antic de la Sparti (Sparta)

Pausanias pomenește de spartani în cartea a III-a Laconica, ca fiind cei ce se îngrijeau de arta războiului și doar de atât. Spartanii au fost cei care în două războaie îi distrug pe messenieni (vecini vestici cu ei), pe cei care inventaseră arta dansului și care aveau concursuri anuale de cântat și de dansat.

Locul pe unde intrau actorii (Parados) spre scenă (Skena)

Sunt două momente pentru Sparta, care prin amploarea lor prezentă au definitivat viitorul: primo fiind bătălia de la Leuctra (371 î.e.n.), când tebanii conduși de Epaminondas îi spulberă triunghiular pe spartani, recolonizează Messenia, secundo, vizigoții conduși de Alaric șterg în 396 e.n. Sparta de pe fața pământului.

Cartier modern al noului oraș Sparti (Sparta)

Ceea ce se întâmplă cu Sparta după cucerirea romană nu devine interesant, ceea ce este foarte interesant, devine teatrul pe care Sparta îl are și care supraviețuiește mult mai bine decât cetatea, decât templele, decât drumurile.

Coloane descoperite în apropierea teatrului

Coloanele de la Sparta au fost făurite de artiști, ele zac așteptând un timp celebru pentru a fi ridicate.
Trag concluzia că peste tot arta și cultura supraviețuiesc mult mai bine celorlalte ambiții, fie ele politice sau militare.
Martor fiind la Sparta, teatrul (nou descoperit) arată chiar bine față de pustiirea ce a avut loc ...

Epaminonda de Gârliște

magazin universal din satul Gârliște, comuna Carașova (cred?), Reșița, jud. Caraș-Severin

Spre morile de apă de pe Gârliște am să povestesc mai târziu, acolo sunt cetăți în care domesticirea apei se făcea cu o tactică militară. Apa, domeniu atât de fluid în mintea tuturora, atât de exploatat, atât de definit, totul se știe despre apă; graalul apei!

vâltoarea

Așa am venit acasă, în dorința de-a povesti despre apă, despre vâltoare, locul coriolis, domesticirea apei...
Când colo, la venire, căci la ducere eram preocupat de gropile de pe drum, la întoarcere rupt-n gură de drum eram preocupat să nu mușc vreun pieton cu bara automobilului meu supărat că i-am ars scutul și pietre grele i-au dat la gioale, așa am observat că vine -din stânga Epaminonda, și dacă vreunul iese din magazin, mai bea o gură și centrează în fața radiatoarelor mele (două -și cel de climă), reușesc să nu-l dobor.


La 36 ca la 55 cât are Absintul, nu iese nimeni, toți lucrează.
Așa am ajuns acasă neștiind că undeva -într-un loc minunat dealtfel, cineva s-a gândit la Epaminonda.


Din istorii:


La Leukra, în 371 Î.H. (î.e.n.) generalul teban Epaminonda împreună cu omul politic (teban) Pelopidas, înfrâng armata spartană condusă de regele Cleombrotos. Au fost în acele vremuri grele 10.000 de spartani împotriva a 7.000 de tebani, la ora actuală ambele cetăți sunt pulbere, deci nimeni nu poate interveni asupra cifrelor, dar se pare că sunt destul de reale. Pentru Teba nu s-a întâmplat mare lucru: a avut loc o hegemonie de scurtă durată, apoi decăderea continuă. În schimb Sparta și-a pierdut hegemonia în Elada, lucru greu de înfăptuit chiar și de către atenieni. Epaminonda este o istorie ca om, ca politic, ca orator... și eu am trecut cu mașina pe lângă el. Trebuie aflat ce l-a mânat pe omul din Gârliște să pună numele firmei sale în acest context istoric atât de amplu de dezvoltat. Și dacă mă duc acolo și-mi scoate Plutarh și Suetonius, sau Polybios și Herodot și mi-o dă în gură? eu zic că nu mă duc!


P.S. poate cineva a văzut filmul 300, ca să vadă ce făceau spartanii în acele vremuri!