O vedere constipată

Măslini la Rhamnous

Felul în care s-au petrecut lucrurile devine greu de scris. Finalul contează: am luat o casă pe care o transform an de an. Însăși felul acesta de transformare este oarecum inversat. Unii construiesc începând cu fundația, cu săpătura, așa cum este firesc. Eu transform începând cu acoperișul. Încep invers.

N-aș fi ales locul și mai ales casa, dacă în mintea mea transformările n-ar fi avut loc înainte de.

Oricum ar fi, o toaletă este interioară și aerisirea se asigură cu un ventilator ce aruncă tot aerul stricat tot deasupra acoperișului, în schimb felul în care privesc de pe budă, prin ușa crăpată, în penumbră, spre geamul living-ului -fereastră generoasă, împreună cu celelalte trei, sudice, mă transformă într-un spion stradal, asta pentru că într-o linie dreaptă, prin vița de vie, prin gardul de plasă al vecinului, și poarta sa de fier forjat, pot vedea cu amănunțime detalii, cum ar fi; fețe de oameni, cărucioare cu copii, câini, pisici, chiar păsări, toate acestea în felul în care ochiurile de verdeață mă lasă, uneori am impresia că aerul dintre frunze - încălzindu-se de la soare, reușește să mărească asemeni apa aflată între sticlele de ceas puse în a cuprinde un volum, volum pe care eu îl simt stând pe o budă generoasă, la răcoare, când afară arșița ascunde orice om făcând loc apariției câinilor vagabonzi, răcoare pe care iarna o simt altfel, căci tot frunzișul ajutător dispare și văd totul într-o rețea prinsă în garduri, crengi, lăstari prinși de frig, de aceea această ultimă privire o numesc o vedere constipată.