“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
duminică, 1 iunie 2014
Autoportretul fiului
Îmi este greu să scriu că-l văd real pe cel ce a tras liniile acestui desen, că el ar fi fiul meu, la 11 ani. Că eu îl știu de fapt altfel, că acest autoportret nu este reușit pentru că nu-l reprezintă, pentru că eu știu asta ca tată.
Și dacă nu este așa, dacă mă înșel; eu ca tată. Dacă el este de fapt ceea ce eu nu pot vedea în realitate, iar oglinda care s-a desfășurat reprezintă ceea ce eu nu pot realiza ca imagine; eu-l lui cu adevărat.
Eu-l meu împotriva eu-lui lui. Cum greșesc tații... părinții, reprezentându-și singuri fantoșa copilului, nefiind artiști, nefiind observatori obiectivi, nefiind ceea poate ar trebui să fie; singurii învățători de pe lumea asta.
De aceea eu conjug foarte greu verbul acesta de posesie, de afiliere, de genă. Pentru mine, creația este o nimereală. Restul ce vine după, rezultă din suma coincidențelor prin care cineva poate spune mult mai târziu: eu.
Aici este marea noastră desfășurare de forțe; eu-l.
Astăzi, prin marea favoare prin care mi-a făcut-o fiul meu, mi-am desfășurat eu-l meu de fapt.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
cu siguranta el este si ce nu poti vedea tu in realitate...
RăspundețiȘtergere" Pentru mine, creația este o nimereală. Restul ce vine după, rezultă din suma coincidențelor prin care cineva poate spune mult mai târziu: eu."
pentru pasajul asta, sa stii ca te iubesc definitiv! :)
Mă bucur că ți-a plăcut; totul de aici!
RăspundețiȘtergerePare că ştie cum să-şi apropie necunoscutul, asta e senzaţia pe care o am, privindu. Şi'un aer uşor trist.
RăspundețiȘtergereRestul ce vine după, cum i-ai spus Pandhorei, este alergarea fiecăruia de unul singur.
Artistul este tot timpul supărat, creația-l bântuie, nu-i dă pace.
RăspundețiȘtergereÎn schimb Mihai este vesel, uneori chiar prea.
Cit de des este numele mihai la grecii de azi? As zice preocupat. Oricum as avea multe de invatat de la el despre desen. A avut citeva compozitii foarte bune. Si are mina sigura.
RăspundețiȘtergereIn schimb se joaca prea putin cu culorile.
Avem de-a face cu un grafician, se pare că încă nu-l preocupă culoarea.
RăspundețiȘtergereMihai Scaevola...
Pe lângă percepția eului, mai poate să difere și interpretarea limbajului. De exemplu, poate un chip trist are alte semnificații pentru el și pentru tine. Poate tu altceva ai exprima prin acea expreie față de ce starea cu care o asociază el. Mai intervin și pierderile fizice sau erorile de reprezentare grafică (poate nu i-a ieșit desenul chiar cum îl voia)...
RăspundețiȘtergere