O poză

Old door masked by a poster

Sunt sigur că de partea cealaltă a ușii era marinarul acela din port, cel care privindu-mă zilele trecute mi-a spus: „Fiule tu ai mai fost p-aicea!”.

Cu o mare sinceritate pot să vă scriu că în spatele ușii nu era decât o dărăpănătură de casă căzută, prin al cărei acoperiș cocoșat soarele străpungea podeaua. Ferestrele păreau atârnate de obloanele ce se odihneau diagonal deschise la soare. Pragul ușii intrase în pământ; trebuia să te apleci pentru a intra în semiîntunericul ce mirosea a smirnă. O amforă spartă, sprijinită, străjuia canatul ușii în dreapta acesteia, din ea, un leandru roșu își rostogolea florile pe piatra din fața casei, ocolind-o spre mare. În spatele casei erau trepte ce coborau pe o plajă îngustă de nisip, o umbrelă adăpostea în umbra ei tainică o ființă ghemuită ce părea a se naște din nisip. Am ocolit să-i văd chipul în soare... atunci m-am trezit din vis.

 

Despre un unghi de vedere

Messenia, stadionul; stânga, dreapta.

Este, în felul nostru, să stârnim întrebări asupra unui unghi de vedere. Mai sus avem o linie dreaptă, ea devine unghi datorită alăturării.

Altfel, din interior, îi vedem cursivitatea.
Cine zice că exteriorul este bun și cine zice -la fel, că interiorul este bun?

O vedere constipată

Măslini la Rhamnous

Felul în care s-au petrecut lucrurile devine greu de scris. Finalul contează: am luat o casă pe care o transform an de an. Însăși felul acesta de transformare este oarecum inversat. Unii construiesc începând cu fundația, cu săpătura, așa cum este firesc. Eu transform începând cu acoperișul. Încep invers.

N-aș fi ales locul și mai ales casa, dacă în mintea mea transformările n-ar fi avut loc înainte de.

Oricum ar fi, o toaletă este interioară și aerisirea se asigură cu un ventilator ce aruncă tot aerul stricat tot deasupra acoperișului, în schimb felul în care privesc de pe budă, prin ușa crăpată, în penumbră, spre geamul living-ului -fereastră generoasă, împreună cu celelalte trei, sudice, mă transformă într-un spion stradal, asta pentru că într-o linie dreaptă, prin vița de vie, prin gardul de plasă al vecinului, și poarta sa de fier forjat, pot vedea cu amănunțime detalii, cum ar fi; fețe de oameni, cărucioare cu copii, câini, pisici, chiar păsări, toate acestea în felul în care ochiurile de verdeață mă lasă, uneori am impresia că aerul dintre frunze - încălzindu-se de la soare, reușește să mărească asemeni apa aflată între sticlele de ceas puse în a cuprinde un volum, volum pe care eu îl simt stând pe o budă generoasă, la răcoare, când afară arșița ascunde orice om făcând loc apariției câinilor vagabonzi, răcoare pe care iarna o simt altfel, căci tot frunzișul ajutător dispare și văd totul într-o rețea prinsă în garduri, crengi, lăstari prinși de frig, de aceea această ultimă privire o numesc o vedere constipată.

Dicționarul detaliilor

Autorii acestui dicționar n-au dorit să explice nimic, cât să arate, nici măcar să elaboreze cât să se minuneze.
La pagina 14.168, la cuvântul vultur, sunt două fotografii. Ele nu fac altceva decât să evidențieze vederea panoramică a zburătoarei răpitoare în vederea găsirii prăzii și mai apoi, următoarea, în vederea a ceea ce se numește vânat.

O vedere

Bastion, Timișoara

Vedere curbă