The same shit answer

http://www.duelinganalogs.com/image/riddle-of-the-sphinx/
http://www.dorkly.com/post/51019/the-true-answer-to-the-sphinxs-riddle

În felul în care evenimentele evoluează, noi nu vom avea niciodată așteptările trecutului. Există un multiplu care evaluează felul în care acestea pot fi discutate. Adică, oricând un număr înmulțit cu un subunitar va involua și altfel va progresa.

În final ne referim la evoluție, la felul în care cei din jurul nostru percep asta, la felul în care un scor ține de alt scor. Un eveniment de altul; o succesiune de alta, un șir de altul; o pasăre de puii ei.

Am întâlnit copii de vârstă școlară care nu puteau da ca exemplu un număr mai mare de nouă (o cifră în final).
Am întâlnit copii de vârstă gimnazială care nu puteau da ca exemplu un număr mai mare de douăzeci.
Experiența repetată la liceu, nu întrece sutele. De obicei răspunsurile se cantonează între o sută și două sute.

Ceea ce este în jurul nostru se definește ca populații de ordinul miilor, asta la câteva străzi. Pe cartier avem -în marile orașe, chiar zeci de mii. Orașele în sine au sute de mii de locuitori, chiar dacă cei ce citesc aceste rânduri poate fac parte din acea zonă liniștită în care drumul n-a mai fost reparat de ani de zile și nu se pot mândri cu o concentrare umană relevantă, eu mă refer la ceilalți.

Numărul?!
Timiditatea de-a enunța infinitul; miile, milioanele...
Majoritatea celor ce trăiesc pe acest pământ au o problemă în a da ca exemplu, ca număr preferat, un număr de trei cifre, revin: marea majoritate.

Oare de ce?!