Farmecul documentarelor franțuzești depășește orice discovery.
Nu farmecul lor este cel mai apreciat, ci felul în care transmit -cu mare abilitate, ceea ce trebuie aflat.
Francezii sunt romantici, gesticulează, mimica lor verbală este originală.
Ceea ce în final trebuie redus, este o constantă. Dacă am folosi-o la construcția blocurilor, a locuințelor, a hotelurilor, am observa, cum starea de fericire a populației va crește exponențial.
Corbusier (tot francez), un tip tare în ale arhitecturii a eludat-o, prea preocupat de dimensiunile umane, care de fapt conțin această constantă.
Pădurea, copacii, pietrele, munții, norii, soarele și noi nu vedem degetul mic de la picior.
Cum, să ne preocupăm de numărul de aur și să renunțăm la blocurile noastre în stil cutii de chibrituri? Să construim cetăți în loc de orașe? Păi se pierde spațiu. Spațiul înseamnă bani. Societate de consum. Nici măcar oamenii nu mai păstrează aceste proporții ideale, când se apleacă după monedele de pe drum. Că dacă le-ar păstra oamenii, le-am vedea reflectate și-l locuințele lor.
RăspundețiȘtergereAr fi interesant de a construi în această proporție de și cu 0,5236.
RăspundețiȘtergere