În general, pe români, arta-i enervează

http://laughingsquid.com/duchamp-urinal-dress/

Reacții ortodoxe și orientale referitoare la masacrul de la Paris vin din partea unor jurnaliști ca Cristian Tudor Popescu și Octavian Hoandră. Aceștia, sigur nu sunt singurii. Chiar și Popa's a declarat -în privința propriilor caricaturi, că fac să râdă, nu să enerveze, citindu-i la rândul lui pe belgienii ce i-au deschis o expoziție la Palatul Parlamentului Belgian.

Ceea ce este supărător, este limitarea -caracteristică intelectualilor români ce rămân în țară, ceilalți, exilații, plecații, au depășit bariera. Acest atentat la cultură, face testul jurnalismului autohton. Dacă în lumea civilizată s-a produs explozia, la noi se pufăie, chiar unii se enervează. Puțină religie nu strică pentru români, chiar mai multă, popa ortodox deja ajunge funcționar public la noi.

Despre țara mea

≪Lagăr. Un paznic analfabet care se înverșunează împotriva unui intelectual. „Na, uite, pentru cărți! Faci pe deșteptul vasăzică...etc. Pînă la urmă, intelectualul își cere iertare.≫

Albert Camus, Carnete *

Cam așa mă simt -cu cizma-n gură, auzind și citind despre antenele mass-mediei prin care odată cu prăbușirea elicopterului, mai dăm odată de pământ cu bunul-simț. Toți semidocții apar ca ciupercile după ploaie pentru a mai apăra încă odată nesimțirea celor care-și țin scaunele lipite de fund datorită căcatului închegat nu de mulți ani.

* Albert Camus, Carnete, Rao, 2002, pag. 351 jos.

Prinderea

Akropolis, Athina, 2012

Toate lucrurile cad. Căderile asemeni înălțărilor, au loc în mijlocul gravitației.
Dar cel ce prinde, ce susține, ce suportă? în mijlocul cui este?
Nu tot timpul, dar în majoritatea cazurilor, suportul este în umbră.
Spațiul cuprins între coloanele luminoase și cele din umbră, se numește pteroma, este vorba de trecere. Înainte de sau după de, înainte de acțiune, de dinamică, sau după. Am putea vedea oscilația, pendulul - cum l-am sărbătorit pe Foucault zilele trecute?

O clipă m-am gândit că anticii greci, la fel ca cei contemporani, au nevoie de un loc -neutru, unde să ardă tot, să distrugă fără determinare ceea ce înseamnă totul, dar înșelător; nu este întregul.
Avem capacitatea de a susține fără a ne autodistruge. Cerul lui Atlas, transmis lui Herakles a ținut doar de umărul lăsat gol. Astfel că la rugămintea lui Herakles, ca Atlas să-i așeze blana pe umărul dezgolit, cerul s-a mutat din nou la locul lui.

Ce susținem?
Ce vrem de la susținerea noastră?
Credem cu adevărat în emoția care ne duce la protest?
Avem nevoie de susținerea altora la susținerea noastră?
În spate, ca martor, este macaraua!