honorificabilitudinitatibus

Acesta este cel mai lung cuvânt din limba latină.
Mircea Ivănescu l-a tradus ca fiind "în situaţia de a fi încărcat de onoruri"


Honorificabilitudinitatibus este folosit de James Joyce într-un dialog din Ulise, Stephen, corespondentul lui Telemach din Odiseea îşi aminteşte de marele Will (Shakespeare), care l-a folosit şi el în piesa "Zadarnicele chinuri ale dragostei"


"O, they have lived long on the alms-basket of words. I marvel thy master hath not eaten thee for a word; for thou art not long by the head as honorificabilitudinitatibus: thou art easier swallowed than a flap-dragon."  (http://en.wikipedia.org/wiki/Honorificabilitudinitatibus)


Cuvântul ascunde în semantica sa două timpuri, o traversare într-un viitor incert de la care te poţi aştepta la multe. Trebuie să reamintesc că orice limbă pare săracă atunci când aceste cuvinte, dintr-o limbă moartă este adevărat, apar într-un dialog, merită să faceţi în oglindă câteva exerciţii de dicţie cu acest cuvânt. Şi dacă nu-l veţi uita, puteţi să-l folosiţi ca parolă, sigur alţii nici nu visează că pot fi în situaţia de a înţelege mai mult decât unghiul strâmt pe care privirea plan-binoculară ţi-o relevă neutru în faţă.


Sunt în situaţia să afirm că regretatul Mircea Ivănescu este honorificabilitudinitatibus, ştiţi de ce!