de Czeslaw Milosz
fragment
"Ajută-mă să creez dragostea veşnic vie
din neîmpăcarea mea tenace cu lumea,
ea, singura verigă ce leagă elanuri şi fapte
pe care n-o cunoaşte obtuza natură.
Să plăsmuiesc un lucru pur uman, în care roiuri
de electroni trag şi lovesc indiferente,
opera fiinţei care într-o casă mare
trăieşte singură cu mucegaiul propriului defect.
Punctul fix care în ciuda istoriei împarte
în bune şi rele tot ce forma-şi schimbă -
Ajută-mă, mamă, să-l întăresc în om,
tu, care îmi ştii jurămintele de copil.
Fă ca povara să nu mi-o lepăd. Să zboare
vântul dinspre Vistula peste oceane.
Tu, cea care ai vrut să-mi faci al vieţii dar,
În numele Domnului fii binecuvântată. Amin."
din Mărturisile unui disident de Adam Michik, Polirom 2009, pag.20-21.
“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
Se afișează postările cu eticheta Czeslaw Milosz. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Czeslaw Milosz. Afișați toate postările
duminică, 18 aprilie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)