Ce alegem?
Planta spre cer sau insecta plutind în aer, ca-n ser?
Existența ca platitudine există pentru a fi frământată, întortocheată, asemeni unui nor. Zborul norului nu mai interesează pe nimeni.
Atunci când din văzduh cineva ne privește și ne deranjează, noi vedem norul.
El - norul, pleacă și ne lasă cu vița de vie, cu goanga ce traversează orizontalul în timp ce noi vedem verticalul.
Toate țin de educație, de simetrie, de unghiul drept, de lipsa cuiva sau de apartenența la ceva.
Devenim astfel săraci când norul a trecut, vița de vie a dispărut și goanga nu mai este.
A dispărut Bau-Bau!
săracă, dar zâmbesc...
RăspundețiȘtergeresăracă, dar zâmbesc...
RăspundețiȘtergereElementele tabloului nu sunt niciodată egale, ele există pentru a potența unicul element care ne interesează. Fiecare vede altceva. Într-un tablou avem o mie de tablouri. Și în fiecare tablou avem o mie de potențiale tablouri lipsă, pe care nu le vedem.
RăspundețiȘtergereCeea ce poate părea neesențial este tocmai principal, de gusturi nici vorbă, alții au spus înaintea noastră că nu se discută.
RăspundețiȘtergereÎn final ne rămâne un adevăr, felul în care îl mestecăm contează, unii scuipă după aceea.
Rodica
RăspundețiȘtergeresăracă, dar zâmbesc...
mă duce cu gândul la felul în care zborul este ca mersul, răbdarea ca vântul.