“Să nu te izolezi de lume.
Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii.
...
Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.”
Albert Camus, Caiete
sâmbătă, 9 august 2014
Pentru a deschide ușa
Castelul Bran - prima ușă - poarta
Încă o dată la castelul Bran, o conjunctură. Drum prin Zărnești privind Piatra Craiului. Înghesuială mare la casa de bilete. Adulții 25 de lei. Nu-i mult. Zi senină după ploi repezi cu o seară înainte. Turiști din toată lumea. Primul urcuș pe piatră bătută, apoi la stânga printre o stâncă și-o cruce mare de piatră dăm de primele trepte. Sus în fața treptelor, poarta. Poarta dată pe spate cu o ouvrière în partea superioară. Nu vă lăsați păcăliți de crucea ca model, așa am vrut eu. Ca privire avem de-a face cu Medusa, de ce n-ar fi așa când în fața porții suntem împietriți o clipă. Înainte de a intra un gând te face să mai aștepți. Atunci nu mai intri în Castel, te întorci și asemeni lui Kafka rescrii toată istoria și Castelul apare altfel. Totul de la intrare, fără a vedea înăuntru nimic. Ajunge doar să fie clanța neapăsată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc