duminică, 6 mai 2012

Povestea de duminică

Știu că duminică copiam povești frumoase și scurte, acum voi scrie eu o poveste curioasă și adevărată:

La prima întâlnire a „leilor” după absolvirea Academiei Militare -secția Tehnică, fiecare ofițer s-a întrecut în a-și lăuda nevasta. Trecuseră 10 ani și o parte au ajuns gradul de maior (ceva de vis), o parte aveau doi copii, o parte aveau mașină, alte părți aveau altceva. Câțiva colegi de-ai tatălui meu, au ajuns târziu la noi acasă; o parte mai treji, o parte mai beți. N-au uitat că începuseră cu o zi în urmă să-și laude nevestele. Un maior de la Craiova s-a remarcat repede în club prin ținuta impecabilă, ținută real afișată, era cel mai treaz dealtfel. M-au trimis la culcare, astfel că am auzit doar începutul celei de-a 743-a povești a Șeherezadei în versiune locală (sau era cea de 241-a, nu mai țin minte).

La mulți ani după această întâmplare, doi colegi de Academie de-ai tatălui meu, ce au trecut prin oraș în urma unei delegații, au luat prânzul în apartamentul cu trei camere de la etajul trei din blocul de M.A.P.-iști (Ministerul Apărării Naționale). La lăsarea serii, discuțiile erau în toi, când cineva, poate chiar tatăl meu, și-a amintit de „maiorul de la Craiova” și de frumoasa lui soție, căci se pare că în seara când eu fiind mic copil și trimis la culcare, această divă a ocupat mințile înfierbântate a celebrilor ofițeri colegi cu tatăl meu.

Acum, de fapt motivul a fost amintirea, căci mulți știau prin ce necazuri trecea acest „locotenent-colonel de la Craiova” (între timp fusese avansat). Se încurcase cu o femeie de prin vecini și lucrurile ar fi putut continua, dar cineva îl pârâse la Comenduirea Garnizoanei, iar ofițerul din Biroul Politic l-a chemat repede la întrebări. Inițial a tăgăduit totul, avea trei copii, primul intrase deja la liceu, nu se ținea de prostii, apoi a recunoscut -aproape totul, varianta lui - o singură dată, acum șase luni.

Zilele au trecut, și ofițerul nostru superior era fericit că nevasta nu știa nimic, sau cel puțin nu afișa (sau asta-i partea lui), nu lăsa impresia că s-ar întâmpla ceva între ei. Și neașteptat, tot ofițerul ajunge la ofițerul politic, de data aceasta la cererea lui. Am uitat să scriu că erau prieteni, tot din Academie, din aceeași generație, numai că politica se făcea în corpul din stânga, „tehnicul” altundeva. Audiența a început cu o rugăminte; o iubea -pe amantă, și acum era și gravidă -cu el, era sigur de asta.

Ofițerul politic îl asculta cu atenție, avea un coleg în Procuratura Militară, cazul trebuie studiat, sigur nu era copilul lui, de unde știa el asta? Analizele se făceau la Institutul Mina Minovici, ăia știu totul -remarca la sfârșit ofițerul politic; nu fi prost, îți distrugi cariera, a punctat acesta.

Planul era simplu, un coleg de la C.I. (Contra_informații -partea militară) se va ocupa de amantă, va afla totul, va culege totul, în timp ce -în urma unei delegații la București, tovarășul locotenent-colonel va dona spermă și sânge la Institut. Analizele erau anevoioase pe timpul acela, durau câteva luni, sigur, burta creștea, poate unii se vor sesiza, oricum când va ajunge poșta la Garnizoană, via Secret de serviciu,  ofițerul politic îl va înștiința cât se poate de repede pe prietenul său aflat în derută.

Alte zile au trecut din nou și când veni toamna și orice secret din partea amantei nu mai putea fi ascuns sau îmbrăcat, ofițerul politic îl sună seara pe colegul aflat la anaghie. Nu prin telefon, să vină-n parc, în centru. Culcă copiii, nevasta nu-l întrebă nimic, se îmbrăcă repede, ceva sport și ieși în stradă. În parc, la cișmea, se întâlni cu prietenul politic. Era un banc pe vremea aceea, cu o veste rea și una bună, politrucul îl repetă, celălalt îl știa, dar tăcu din gură - gândurile îi acaparau prezentul. Să încep cu vestea bună sau cea proastă, celălalt ridică din umeri; nu-i copilul tău, tipa bagă și cu alții, se știe, am trimis-o și pe ea la analize, la început a protestat, dar altcineva a convins-o. Amândoi ridicară din umeri, numai că unul era mai înalt ca celălalt. Cea proastă?

Vestea cea prostă sună cam așa: tu nu poți face copii, ai o problemă ce ține de dinamica și mobilitatea marinarilor: ai tăi n-au coadă, este genetic, e o boală; nu știu cum se numește, scrie în raport, ți-l dau mâine. Apoi pașii lor se despărțiră.

24 de comentarii:

  1. iubirile pretuite cu graviditati! graviditati.... nepretuite. oare barbatii pot iubi femeile? sau iubesc victoriile, prazile, posesiile? cit despre femei lucrurile sunt mai complicate.

    RăspundețiȘtergere
  2. BlueIris
    Ar fi fost timpul pentru a călători și a crea astfel, dar el nu știa asta, nu-l cunoștea pe Gaugain. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim
    Bărbații iubesc totul, numai că au o predispoziție cu femeile, unii bărbați nu o au nici pe asta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Din pricina grabei, am scris greşit. Reiau.
    :)

    Scorch,
    :)
    eşti extraordinar!!!!
    >:D<
    Acum, de exemplu, printr-un misterios mecanism, gândurile noastre au coincis.
    Tocmai ce gândeam la...
    "Luna şi doi bani jumate"

    RăspundețiȘtergere
  6. Îl iubesc pe rebelul Gaugain, călătorul și prietenul lui Van Gogh...și ce păcat că nu pot fi ca el, dar am să-mi revin! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. ne ranim unii pe altii...cand unii,cand altii...

    RăspundețiȘtergere
  8. eu cred pandhora, că noi greșim în abordarea realității, de cele mai multe ori când se prăvale peste noi, nu credem că așa sunt lucrurile, dar pentru unii -rari de tot, este stimulul de a schimba totul.

    RăspundețiȘtergere
  9. analiza pe text sugereaza cu probabilitate mare ca textul a fost copiat sau inserat prin bunavointa autorului. de fapt asa si incepe, fapt negat in fraza urmatoare....lipsesc niste chestii...mentale....sintactice...specifice pentru cineva care translateaza frecvent cuvinte dintr-o limba in alta, 2 limbi foarte diferite gramatical. ti-ai facut prieteni artisti sau ii aveai dinainte? ti-au trimis si tie porumbei sau broscute-testoase?

    RăspundețiȘtergere
  10. Anonim
    textul îmi aparține în întregime, tot timpul dau sursele, îmi repugnă ceva să copiez fără a scrie de unde, la fel cu fotografiile, la fel cu orice...
    cât despre stil, experimentez tot timpul, dar aia nu înseamnă că nu o dau și în bară, unde sunt cei din Clubul Anonimilor Spontani!

    RăspundețiȘtergere
  11. pai uite cum suna : imi repugna ceva sa copiez. simplu se spune : imi repugna sa copiez ceva...samdiar textul pe care l-ai postat nu are astfel de chestii....din aceasta cauza cred ca are legatura cu un anonim spontan....dar nu cu mine. adica eu cred ca ai primit un porumbel de la anonimul spontan

    RăspundețiȘtergere
  12. ai schimbat vreodata cu adevarat totul?
    eu da si crede-ma e diferit de ceea ce spun cuvintele :)

    RăspundețiȘtergere
  13. asa sa fie, cum zice pandhora! se pare ca personajul incornorat nu este chiar...iedut!

    RăspundețiȘtergere
  14. >:D<
    Cine spune că nu poţi? Intrebarea e: chiar ţi-ai dori să fii ca el? Şi aici nu mă refer doar la arta lui, ci la tot.
    Cred, însă, că poţi să fii tu însuţi şi să ai succes.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  15. ... ceva imi repugna sa copiez ... și terminăm după ce s-au epuizat combinările. Ce-i simplu pentru tine? porumbelul?

    RăspundețiȘtergere
  16. pandhora
    când schimbi totul - totul se schimbă (altă combinație adică).
    la tine n-am înțeles ce „spun cuvintele”? de bine ori de rău?

    RăspundețiȘtergere
  17. BlueIris
    Ideea de a te pierde-n lume nu este nouă, oare te mai poți rătăci în aceasta, merită măcar un simulacru, o călătorie!

    RăspundețiȘtergere
  18. da, da. numai ca aici nu erau posibile acele combinatii. asa ca nici ultima varianta nu suna bine: ar trebui sa zici "daca este ceva ce imi repugna sa copiez....acela este ....sa zicem....un raport despre....artisti/legea lui arhimede aplicata la secretiile....etc, etc, etc"

    altfel, ce mai faci, vorbesti des cu seherazada sau ea cu tine?

    RăspundețiȘtergere
  19. Anonim
    Ți-ai pus vreodată întrebarea, cum de mă rabdă mama?

    RăspundețiȘtergere
  20. Hmm acolo este iubire .... iubire curată , sinceră .... și apoi vine răbdarea :)

    RăspundețiȘtergere
  21. in acest caz cuvintele nu pot fi "de rau" chiar daca la un prim impact asa ar parea...

    RăspundețiȘtergere
  22. Crisa
    știu că de la o vârstă răbdarea vine odată cu neputința, nu știu care o așteaptă pe cealaltă.

    RăspundețiȘtergere
  23. pandhora
    dacă-i de bine atunci este bine.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc