luni, 14 mai 2012

Criza

The Crash of 1929

Întreruperea, switch-ul, deconectarea, unplug-ul, toate declanșează criza; pământul fără apă, omul fără sânge, lumea fără bani. Atunci toate percepțiile se îndreaptă către salvare, dar nu sunt bărci destule -orchestra să cânte până la capăt.


Lucrurile ar fi putut continua așa, până la sfârșitul lumii, până la epuizarea rezervelor, până la descompunerea totală, totul și toate în ultima beție. Dar omul este rațional, își taie venele încetul cu încetul, nu epuizează efortul, nu risipește sângele pentru spectacol, o singură barcă ajunge, restul să moară. Felul de-a supraviețui face parte din spectacolul speciei, pentru asta s-au inventat documentarele despre natură, despre animale și plante.


Umanitatea repetă articulat greșelile și oprește brusc prin asta orice detașare, cel ce a creat civilizația trebuie să o suporte, nu este timp de distracție, la muncă toată lumea. Copil fiind, eram înspăimântat de proletarii uniți care mă îndemnau la muncă, astăzi politicienii și afaceriștii ne îndeamnă tot la muncă: pe când noi la pompe, ei fură barca de salvare.

15 comentarii:

  1. da. cind ceva se repeta trebuie sa ne gindim la...determinism. ldjnar sokski

    RăspundețiȘtergere
  2. nu, ldjnar sokski este aleatoriu. asta a generat programul de intrare. nu mi-ai raspuns la comentariul celalalt....

    RăspundețiȘtergere
  3. pur și simplu am crezut că te-ai semnat, asta m-a mirat, în rest, nu mai răspund la anonimi... este mai bine și pentru ei!

    RăspundețiȘtergere
  4. bine, fie ca tine. de azi incolo sunt andromeda.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ontelus Dan Gabriel14 mai 2012 la 22:39

    In afara situatiilor fara iesire, cand numai moartea pune punct dezlantuirii patimilor, aceasta criza, ca de altfel orice criza majora indeparteaza semnificativ luciul fals al ipocriziei si al iluziilor nenumarate, reducandu-l pe fiecare, indiferent de pozitia in sistem, la general-umanul structurant, la dominantele caracteriale.

    RăspundețiȘtergere
  6. oh, oh, tare comentator!

    RăspundețiȘtergere
  7. deci fiica Casiopeiei pot fi și eu!
    Mai lucrează la ID. Poate vine în final Perseus...

    RăspundețiȘtergere
  8. Ontelus Dan Gabriel
    cuvintele acestea îmi sunt cunoscute de vreo patru ani, între timp lucrurile s-au mai schimbat, în rău!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ontelus Dan Gabriel15 mai 2012 la 15:05

    Avand in vedere ca evolutia in rau a lucrurilor poate lua forme pe care nici macar nu ni le putem imagina, gandul exprimat este o palida consolare fata de implacabilul omenesc.

    RăspundețiȘtergere
  10. n-am inteles nimic, ploua cu andromede, filozofi-lingvisti, spectatori perseici, oho, oho cite se intimpla pe acest blog!

    la fel de adevarata este ploaia de afara. nu, nu este greseala, poate sa ploua si in casa. Ce-i drept aceasta varianta la noi este mai rara. mai mult ne intilnim cu inundatia datorita "stenozelor" critice ale canalelor, etc, etc

    vezi, este asa de simplu. arbori si vase comunicante tulpifere (oare exista acest cuvint in dictionar?).

    RăspundețiȘtergere
  11. firul ariadnei15 mai 2012 la 18:02

    draga andromeda care inviti la aparitia lui perseu: bolta cereasca este plina de cetacee, pasari si alti pesti....daca vrei sa alegi ceva nu trebuie sa astepti milioane de ani pentru a apare perseu.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ontelus Dan Gabriel

    Anticii greci numeau parcursul vieții o fatalitate (ideea nu-mi aparține), astăzi denumim accidente evenimentele care ne marchează viața.
    ...„implacabilul” este invenția existențialiștilor, existențialiști la care țin mult.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ceva ce nu putem placa nicicum :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Un nor, o ceață, o ploaie... o criză, nu putem să ne opunem, nicicum :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc