duminică, 8 aprilie 2012

Renașteri, morți, sevraje - à la Kerouac

Muzeul de Arheologie și Istorie Națională din Athina (Atena)
≪ Pentru o clipă doar, reușisem să ajung la acea culme a extazului pe care dorisem dintotdeauna să o ating, ieșirea completă din timpul cronologic în tărâmul umbrelor veșnice și miracolul simțit în întunecimea lumii muritoare și senzația că moartea mă îmboldește să merg înainte, ca o fantomă care se urmărește pe sine însăși, iar eu mă grăbesc, precum marinarii legați la ochi, pe o scândură de unde toți îngerii s-au aruncat în genunea sfântă a necreatului pustiu, ei , îngerii, preaputernice și de neînchipuit  străluciri ale Miezului arzător al Minții, infinite tărâmuri ale belșugului deschizând aripile și prăbușindu-se în fermecate roiuri de fluturi ale paradisului.


Auzeam un murmur și-un foșnet indescriptibile care nu erau în auzul meu, ci veneau de peste tot și nu aveau de-a face cu sunetele. Am înțeles că murisem și renăscusem de infinite ori, dar nu-mi mai aminteam, deoarece trecerile din viață în moarte și înapoi la viață sunt atât de lesnicioase, o lucrare magică și inutilă, ca totala obișnuință și profunda ignoranță a gestului de a adormi și de a te trezi de un milion de ori.


Am înțeles acum că doar stabilitatea Minții lăuntrice făcea posibil acest du-te vino al nașterii și al morții, aidoma vântului care încrețește suprafața pură, senină, a oglinzii unei ape. Simțeam pendularea blândă a extazului ca pe o doză de heroină injectată în vena principală, ca pe o înghițitură de vin băută într-o după-amiază târzie, și m-am cutremurat. Picioarele mă furnicau. Credeam că am să mor atunci, pe loc. Dar n-am murit și am mai mers mai departe vreo șase kilometri și am cules zece chiștoace lungi și m-am întors la camera de hotel a lui Marylou și am turnat tutunul în pipa mea veche, pe care mi-am aprins-o. Eram prea tânăr ca să înțeleg ce se întâmplase cu mine. ≫


Jack Kerouac, Pe drum, Polirom 2009, pag.246-247

9 comentarii:

  1. pai daca dai astfel de citate atunci de ce ai comportament de nemuritor infailibil? n-ai inteles inca ca insusi hercules eroul (paminteanul) a murit de dalac? si cum se face ca nu prea o bagi in seama pe venus ci mai mult pe artemis? aha, am uitat lucrezi la nemurire. cu ajutorul....sunetelor ....plutoniene? oare asa sa fie?

    RăspundețiȘtergere
  2. scuze pentru cacofonie. ma grabesc sa ajung in gradina botanica dupa ploaie

    RăspundețiȘtergere
  3. grădina ta botanică unde se află?

    citatul de mai sus face parte din colecția personală, imaginile completează, merită ca fiind privite să ne dăm seama de ce se întâmplă.

    între Afrodita și Artemis nu cred că este concurență aici, se poate face un scor - va ieși egal!

    RăspundețiȘtergere
  4. Afrodita și Artemis - remiză. Zîmbete într-un pahar de Unicum :)

    RăspundețiȘtergere
  5. și râsete datorită bitter-ului suedez! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. gradina mea botanica se afla in dealul spirii.

    ehei, pe cind ne prezinti si colectia venusiana?

    RăspundețiȘtergere
  7. pe minunata Afrodita ce se apără (ca de muște) de Pan, înfruntându-l cu șlapul o știi?

    RăspundețiȘtergere
  8. nu, nu stiam ca afrodita a fost curtata de pan. nu stiu de ce nu-i placea de hefaistos! cam dura asocierea asta intre ape si metale, afrodita si hefaistos. poate pentru faptul ca hefaistos se ocupa si cu nasterile, instrumentele metalice etc, etc

    slapii sunt specifici greciei antice sau incurci culturile?

    RăspundețiȘtergere
  9. http://scorchfield.blogspot.com/2010/09/sandaua.html

    este o asociere a șlapului cu sandaua, etichetarea mea ține de ceva casnic.

    Afrodita ca reprezentantă divină a frumuseții, n-avea cum să-i placă de urâtul de Hefaistos, de Ares poate.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc