duminică, 1 aprilie 2012

Înaintea dansului


Astfel, înaintea mișcării trebuie emancipată introspecția, felul în care repausul este imaculat, neatins, mișcarea trebuie să dispară. Remarc astfel acea metafizică a deteriorării acțiunilor noastre, cu sau fără ele, timpul și lumea (noastră) parcurge același itinerar -independent de dinamica noastră.


Astfel doresc să împărtășesc sumar umbrele pe care static și unilateral, divinul le face și le are asupra lumii noastre, acestea au un parcurs generos de idei, ale unei mișcări introspective ce fac mișcarea ca o dinamică înaintea ideii noastre.

4 comentarii:

  1. Așa dar și prin urmare...... dansăm ?? :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Dansul cela de care spui e complicat :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ei aș... nu este atât de complicat.... trebuie doar să simți muzica :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, și cred că am încercat asta în ”mersul furnicilor”!

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc