Perati

Un teritoriu smuls, o insulă ce parcă a fugit de continent, lăsând în urmă un golf aproape circular; golful la fel ca insula se numeşte Perati şi se află în zona sacră a zeiţei Artemis din Vavronia (Brauronia) din estul Athinei (Atenei). Ritualurile fecioarelor-urs, a acelora ce dansau, imitând ursul sau ursoaica, amintesc şi astăzi de perioadele legendare ale zeilor htonici, ale unei naturi ce îmbrăţişa spiritul uman până la sufocare; oamenii trăiau într-o conştiinţă divină, iar zeul sau zeiţa se plimba permanent printre ei, locul ei fiind pe pământ, în templu, căci pentru anticii greci ubicuitatea zeilor era o stare de fapt.

Golful Perati

În acest dans a intrat şi marea, şi ţărmul, norii, vântul şi fuga insulei nu mai miră astăzi pe nimeni. Stă la o distanţă gânditoare sprijinindu-se pe două braţe ce se văd ieşind din apă; insula are şi ea insuliţele ei.

Insula cu insuliţele Perati

În Grecia călătoria pe mare este la ea acasă, nu există cred, insulă sau insuliţă care să nu aibă legată de ea şi o ambarcaţiune, fie mare sau mică. Felul de-a călători pe mare face parte din natura locului, monotonia dispare datorită sălbăticiei ţărmului, iluzia totală a singurătăţii apare peste tot, absenţa umană este acum binevenită.


Aici, în această deplină singurătate, locul alege omul, am scris asta şi cu alte ocazii, dar parcă aici, în acest anturaj sălbatic, nu oricine poate rezista. Există o teamă a prăpăstiilor, a adâncimii apei, a stâncilor ascuţite, a unui eveniment necugetat în a te arunca în mare pentru a înota până la insulele din zare.

Vedere spre sud a ţărmul stâncos de la Perati