joi, 6 ianuarie 2011

Scrisul pe blog

pentru Helena    

     Să lămurim puţin punctul meu de vedere asupra acestui fenomen, căci eu altfel nu-l pot numi: scrisul pe blog. Las deoparte acele bloguri în care predomină reclama, tehnicul sau pedagogia, comerţul sau sănătatea, altele peste altele, turism, apostolare, socializare. Mă voi referi la cei care scriu pe blog cu toată fiinţa lor, observând că unii scriu şi cu picioarele, iar alţii pot scrie chiar mai rău de atât.

     Personal găsesc blogul ca o formă ce sigilează realitatea. Jurnalul personal nu reuşea în măsura asta, în jurnal  evenimentele se pierd într-un trecut greu de descifrat şi adeseori falsificat de biografi talentaţi. În jurnal lipsesc comentariile, trimiterile instantanee, link-urile; imaginile, muzica, filmul dau blogului senzaţia de viu, de corespondenţă cu viaţa, toate acestea, adevărat că rămân îngheţate în virtual, dar rămân martori ai acelor vremuri.

     Fenomenul acesta: scrisul pe blog, îl văd în aceste zile îngheţate de iarnă, ca zăpada de pe drumuri care în jurul canalelor, în faţa trecerilor de pietoni, în intrarea în intersecţii, de pe căi secundare, se adună, se topeşte din cauza căldurii radiate de motoarele maşinilor, ca mai apoi îngheţând peste noapte să dea dimineaţa la iveală adevărate perne strălucitoare, semitransparente, deosebit de periculoase pentru cei neştiutori. Aceste obstacole îngheţate, ce ai crede că te opresc, dimpotrivă te propulsează în direcţii nebănuite, periculoase pentru circulaţia rutieră şi pietonală.
     De ce scriu asta? Pentru că toate aceste gânduri pe care omul le scrie în virtual, devin interpretate, aici nici măcar nu avem de-a face cu specialişti, şi, în aceste transformări cameleonice ale postărilor, fiecare cititor crede cel puţin că a văzut un adevăr, atunci cel care scrie, devine speriat de el însuşi.

14 comentarii:

  1. Dar nu doar gândurile scrise în virtual sunt interpretate, mai ales dacă ne referim la cititorul naiv(şi nu la specialişti). Aici e poate mai complicat datorită/din cauza feedback-ului imediat.
    Cred că toţi falsificăm într-o oarecare măsură ceea ce citim (repet,aflaţi în ipostaza cititorului naiv). În plus, consider că toate aceste elemente specifice blogului şi inaccesibile unui jurnal tradiţional pot deveni "martori ai acelor vremuri", dar pot duce cu uşurinţă la analize subiective, interpretări, la fel ca şi în cazul "biografilor talentaţi".
    Nu prea sunt adepta apelului la biografic într-o aşa mare măsura. Îmi place critica pe care o face Poulet şi care compară un text (o carte) cu o fiinţă; cred că fiecare vede un adevăr, adevărul său, şi doar apelând la obiectivism poate fi mai aproape de adevărul celui care scrie, dar niciodată complet în.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-a plăcut cum ai terminat comentariul; în prepoziţie.

    Iată ce scria Camus în iarna lui 1943: "Nietzsche, cu o viaţă exterioară cît mai monotonă posibil, dovedeşte că gîndirea, ea însăşi practicată în singurătate, este o teribilă aventură". Ori acum, mai mult, blogul devine într-un fel colectiv (mai ales citind comentariile, vizualizând imaginile, călătorind prin link-uri), dar autorul îşi apără tot timpul singurătatea. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. :)Scuze pentru felul în care am reuşit să-mi închei comentariul.

    Totul este mai clar acum...Mă simt mai aproape de adevărul de aici. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Am scris că mi-a plăcut fără nici-o critică sau ironie; ştii că Joyce termina frazele în conjucţii?! Am să caut neapărat una...

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu ştiam de preferinţa lui Joyce pentru astfel de încheieri. Aş fi vrut să pot spune că a fost o încheiere gândită astfel.
    Am să aştept un astfel de exemplu...şi mai aştept un articol despre nişte naivi. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Scorchfield, scrierea unui blogul e cautare: de spirite asemanatoare si de sine, de timpul trecut si de viitor, sub forma unor prognoze. Nu scrie nimeni un blog fara sa primeasca reactii (nu obligatoriu in comentarii).
    De aici plecand, zic ca interpretarea vine la pachet cu scrierea unui blog. Etalarea in public este insotita inevitabil de analiza emitentului/autorului de blog.

    Nu cred ca ar trebui autorul (creatorul, nu?) sa se sperie de el insusi: bloggerul este un lansator de opinie, chiar camelonic agresata si transformata, nu un "ucigas" al celorlalte opinii, ale cititorilor de blog.

    Crezi ca sentimentul responsabilitatii pentru fiecare adevar (interpretare) identificabil de cititori trebuie sa fie intr-atat de mare?

    P.S. Intrebarea nu e pusa "la misto". M-a picurat si pe mine acest sentiment cand am primit un telefon prin care mi se marturisea emotia puternica dupa ce persoana a citit ceva pe blogul meu.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Liviu
    Am înţeles. Atunci de ce mor blogurile? Pentru că media de viaţă a unui blog despre care am discutat, nu trece de cinci ani!

    RăspundețiȘtergere
  8. Scorchfield, blogurile mor pentru ca autorii lor au pus capat cautarii. Unii au gasit ceva, altii nu. Unii s-au bucurat de interpretari/reactii si au fost stimulati de ele, altii s-au simtit si mai singuri, cu toate comentariile altora, la capatul unui drum unde nu au aflat nimic nou. Ce sa mai spun despre blogurile nebagate, deloc sau f. rar, in seama?

    Cred ca esti de acord cu mine: explozia blogurilor este o consecinta a singuratatii omului de azi, nu a tehnologiei accesibile. Inconjurat de multa si la indemana tehnologie, care accelereaza realizarea de contacte (superficiale!!!), individul se simte tot mai izolat, ca o insula (scuze pentru banala comparatie) intr-o mare de valuri care cer, inconstient-agresive, sa fie bagate in seama.

    Atentie: singuratatea de care vorbesc eu mai sus trebuie sa nu fie inteleasa in mod obligatoriu ca o trasatura a unui om retras, neiubit, fara familie, neinteles... Singur, izolat, fara "asemanatori" tie poti sa fii si atunci cand pasiunea ta nu se regaseste printre cei apropiati tie. Ti se tolereaza sa fii pescar, dar esti singurul din grupul de prieteni apropiat care merge la balta, si atunci iti faci un blog unde experienta ta se uneste cu a altora - deci nu mai esti singur cu pescuitul tau. La fel si cu cartile, masinile, culinaria, filmele sau programarea JAVA...

    RăspundețiȘtergere
  9. @Liviu
    Cu două lucruri sunt de acord, asta pentru că mi-au fost repetate aproape zilnic de mulţi, primul; că nu au timp de citit, al doilea: că pentru a scrie pe blog îţi trebuie timp.

    Când au început o astfel de întreprindere au fost entuziasmaţi (scriu despre fenomenul de a scrie un blog), mai apoi şi-au pierdut răbdarea.

    Ce înţeleg eu prin răbdare?
    Cred că merită o postare!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Merita! :-) pana la postare, deci rabdare.

    RăspundețiȘtergere
  11. fiecare blogger cu motivatia lui...pentru unii e doar o "fitza"...si da...."fitzosii" au nevoie de timp pentru blog...sa vada ce se mai intampla...sa posteze ceva dar ceva asa...sa uimeasca lumea :D
    lucrurile sunt simple...pentru mine cel putin...postez ce simt nevoia sa postez...citesc...ma bucur...reactionez sau nu...
    si aici ca si in real life eu am credinta ca atata timp cat esti "tu" totul e firesc...
    toti cei care isi construiesc o imagine...diferita de adevaratul lor fond se pierd pe drum pentru ca obosesc...
    imi plac postarile tale extrem de bine documentate...citesc...imi amintesc lucruri pe care uitasem ca le stiu si aflu altele de care habar nu aveam...sunt alte bloguri unde participantii se aprind sustinandu-si cu tarie si chiar furie ideile...si mi se pare ok...
    mi se pare minunata varietatea de temperamente,de idei, de oameni in fond pe care o gasesc aici...
    asa ca...voi fi mereu in trecere lasand timpul sa treaca la randul lui...

    RăspundețiȘtergere
  12. @pandhora
    Mulţam de apreciere.
    Voi încerca să ţin steagul cât mai sus!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  13. multumesc pentru dedicatie, S.! :)

    am citit, am priceput, mi-a placut, dar nu am apucat pana acum sa las vreun semn! bag de seama ca mai curand aduc a ursoaica Panda decat a antilopa perfecta, tinand seama de viteza de reactie intarziata. :)

    weekend placut si traiasca-ne blogurile asadar!

    RăspundețiȘtergere
  14. mulţumesc şi eu! :)

    Panda, unul dintre cele mai frumoase animale, pe lângă faptul că este pe dispariţie, apariţia lui oriunde atrage toate privirile omeneşti.
    Nu m-am gândit la tine ca la o ursoaică Panda, dar de acum înainte numai aşa am să mă gândesc citind blogul tău!
    :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc