joi, 27 ianuarie 2011

Să ne măsurăm

Ben Casados, Sandia technologist, looks at kilogram samples in a mass comparator. (Photo by Randy Montoya)

     Priviţi figura cercetătorului, în faţa lui, greutăţi ce definesc standarde internaţionale, aşteaptă să fie cântărite.
     Încă din februarie 2008, Sandia National Laboratories anunţau "ieftinirea" greutăţii. Marele K, cum este denumit originalul de la Paris, care din 1880 trăieşte sub clopote de sticlă, aliaj scump de platină-iridiu, devine mai uşor: cauzele? sunt cuantice şi ţin de durata de viaţă a atomilor, amănuntele fizicii nucleare nu sunt relevante pentru profani. Dorinţa omului de a măsura, de a cataloga, de a sublinia este în schimb, la acest început de mileniu, tot mai mare.

Hy Tran examines a kilogram sample in a mass comparator at Sandia’s Primary Standards Laboratory. (Photo by Randy Montoya)

     Totul trebuie cântărit, ambalat, etichetat, codat; produsul nu mai contează decât ca volum. Pe suprafaţa ambalajului sunt aplicate date calendaristice, valabilităţi, temperaturi de depozitare, poziţia în lot, ca şi lotul din care face parte, însemne speciale ascunse pe care numai producătorii le ştiu, toate acestea, de cele mai multe ori pentru produse în brutto mai ieftine decât ambalajul.


     Omul vrea să măsoare tot, odată cu timpul, este iniţiată poziţia sa globală, numită acum G.P.S., mai mult chiar, altitudinea şi presiunea completează această poziţie geografică.
În mijlocul oraşului un ecran enorm ne arată gradul de poluare, parametrii standard ai concentraţiei de oxizi de azot, de sulf, ca fiind foarte dăunători au culori separate, dioxidul de carbon ne arată parcă gradul de încălzire globală. Toate indicaţiile strălucesc şi noaptea, în absenţa oamenilor ele ameninţă în continuare venirea dimineţii. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, ceasurile au devenit din ce în ce mai precise, în automobile senzori interiori îţi elaborează confortul, kilometrii parcurşi-evaluaţi până la noua alimentare cu combustibil liniştesc conducătorul. Omul se grăbeşte mai ca niciodată, în toate acestea, el de fapt devine mai uşor.

     În timp se instalează o lobotomie psihică, omul devine din ce în ce mai profan, în timp ce în jurul său parametrii ştiinţifici devin sacri. Kilogramul este sacru, metru este sacru, secunda devine şi ea, căci marile concerne de energie au anunţat demult că gicacaloria este pe "moarte" şi că măsurătoarea corectă ar fi în KJ (kilojouli), căci vorbim de energie nu! Reţetele de slăbit au trecut şi ele pe jouli, de parcă asta ar fi cheia de slăbit, dar devin mai interesante.


     Omenirea a ajuns pe patinoar ca un copil dotat cu cele mai bune patine, genunchiere, cotiere, costum de kevlar, ochelari dubli şi antireflex, mănuşi sintetice cu ţesătură ascunsă din fire de oţel, toate acestea pentru ca el să patineze, dar copilul este profan, nu ştie, şi aşa în toată sacralitatea tehnologică pe care o posedă, nu va şti niciodată. De ce? Pentru că nu înţelege.

     Ştirea că Kilogramul îşi curbează greutatea, la fel ca lumina, va trece şi ea neobservată, va fi doar un puseu în vreme ce omul se va adânci în neştiinţă odată cu telefonul său mobil.

de consultat:
http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-1349939/Scientists-kilo-isnt-pulling-weight.html

photo şi un minunat articol:
https://share.sandia.gov/news/resources/releases/2008/defkilo.html

6 comentarii:

  1. pico della mirandola voia sa stie in epoca lui tot ce se descoperise pana atunci . pe noi ne intereseaza posesiunea materiala cu orice pret .

    pitici pe umerii unor uriasi ... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. mai mult chiar, Vitruvius, arhitect roman, scria despre limita pe care o antinsese tehnica în epoca sa, aducând un elogiu marilor quinquireme ce traversau Mare Internum în trei zile...

    astăzi omul este uimit datorită celor ce se petrec în jurul său, dar cât înţelege?

    bastista electrică de suflat mucii nu s-a inventat, trebuie să aşteptăm doar puţin :)

    RăspundețiȘtergere
  3. eu cred ca obsesia masurarii, a ordonarii, a integrarii - a tot ce inseamna includerea in SISTEM, este expresia fricii de moarte, care nu e sistem. Indiferent de ce religie ai, prin traditie sau dobandita, omului ii este frica de moarte, oricate promisiuni i se fac pentru viata de dincolo de sistemul vietii. Masurarea si ordonarea ii creeaza iluzia temporara de infrangere a haosului, pentru ca nu viata il obsedeaza, ci moartea. Haosul, necuprinsul, acceptat sau respins,tine in frâu inconstientul.

    Arta este o alta forma de ordonare, o cale spre "nemurire" . Sa fii cu "capul in nori" nu inseamna ca refuzi ordinea lucrurilor si masura lor, ci doar ca iti cauti un alt sistem.

    Scuze pentru lunga divagatie, dar voiam sa imi fac bine inteles... sistemul, ordinea, "unitatea de intelegere" :)

    RăspundețiȘtergere
  4. omul a dorit să fie liber, a cântat-o în filosofie destul, dar poate acum, mai mult ca niciodată, tot ceea ce este în jurul său, de el creat îi stânjeneşte libertatea, de aici scăderea dramatică a creaţiei.

    RăspundețiȘtergere
  5. Scorchfield: omul inca doreste sa fie liber, tot mai liber, din ce in ce mai liber. Asta duce la pofta lui de integrare in sistem a tot ce se stie, dar acum se stie mai mult decat ieri. De aici diminuarea creatiei: cel mai greu e sa renunti la ceea ce stii, si atunci - vorba aia celebra - incremenesti in proiect, nu mai creezi nimic pentru ca esti in continua cautarea, intr-o perpetua incercare de integrare creatoare a cunostintelor mai multe azi decat ieri si mai putine decat maine.

    Asta e convingerea mea si nu am pretentia ca e unica! :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Am învăţat că există o deltă de libertăţi, aşa cum fluviul caută să se scurgă în mare sau ocean în felul său; unii au parte de estuar: nu este cazul meu! :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc